Interviu cu ORATORII câştigători ai ediţiei de anul trecut a Concursului Naţional de Oratorie-Mariana Timofti şi Mihaela Todică

Ajută-ne să distribuim acest articol:

*Interviu realizat de Victoria Dodon

MARIANA TIMOFTI

Сâştigătoarea trofeului "Oratorul Anului 2011" la categoria 16-20 de ani.

 

alt

 

A fi orator înseamnă a face cuvintele să danseze.

 

Cel mai dificil discurs în viață a fost când pe la vârsta de 5 ani trebuia să spun o poezie în cadrul seratei „La revedere grădiniță”. Țin minte că am început a plânge și am urcat pe scenă. Scena a fost acea care m-a făcut să plâng de frică, și mai târziu, de fericire. Un paradox frumos.

Oratorul Anului este mai mult un titlu decât un statut, și faptul că l-am obținut m-a făcut mai responsabilă și da,trebuie să recunosc, mai mândră de mine. O dată cu obținerea titlului de Orator al Anului mi s-au deschis mai multe oportunități, iar persoanele care mă cunoșteau au început să se uite mai critic la mine.

Am aplicat la concurs deoarece mă simțeam datoare, pentru că frecventam de ceva timp Clubul Oratorilor și mi se părea că sunt pregatită să ies pe scena mare. Plăcerea a venit odată cu câștigul și aplauzele. Nimic nu poate ferici mai mult pe om decât satisfacția propriului succes.

Cel mai emoționant moment din concurs a fost spre final, când de mine s-a apropiat Bucătarul Diplomat, Petru Scalețchi, și mi-a spus că el știe că eu voi câștiga, și că ar fi bine să cred și eu în asta. Au fost cuvintele cu care m-am urcat pe scenă. Deja mă simțeam câștigătoare. Nu țin minte nimic din ultimul discurs. Știu doar că în momentul în care mi s-a dat trofeul vroiam tare să-mi fie părinții alături, să-mi spună că se mândresc cu mine.
Pe scenă mă simt ca la un protest. Ești liber să spui ce dorești, cât dorești și cum dorești. Însă, în același timp, trebuie să fii gata să-ți asumi și unele riscuri. Schimbările adevărate au nevoie de cutremur.

Pentru mine, arta oratorică semnifică valuta care are curs oriunde în această lume.
A fi orator înseamnă nu numai a face cuvintele să danseze, ci a le imprima o putere de mișcare, a-i permite publicului să danseze cu tine, fără a-i dicta propriile mișcări.

Vorbitorii din cadrul concursului trebuie să fie naturali, să ramână firești, fără prea multă actorie în oratorie.

Le doresc participanților  la ediția din 2012 succes și să primească plăcere din ceea ce fac. Baftă tuturor!

 

 

MIHAELA TODICĂ

Câștigătoarea trofeului “Oratorul Anului 2011″ la categoria 21-25 de ani.

alt

 

„Orice s-ar spune sau face pe scenă, important este ca publicul să creadă, iar el este foarte greu de păcălit”

Cel mai dificil discurs în viață cred că încă urmează să îl țin.

 

Atunci când am aflat de concurs, am reacționat destul de pasiv. Nu planificam să particip la acel moment. In ultima zi de aplicări eram plecată la o conferință în Ucraina, și atunci mi-am zis că trebuie să încerc. Zis și făcut! La etapa preliminară aveam pregătit un discurs care urma să mă ducă direct în finală, credeam eu. Pentru semifinală trebuia să mă pregătesc, pentru că aveam concurenți  tineri, inspirați și pregătiți. În ziua concursului, multe nu am reușit să le înțeleg –emoțiile erau prezente la fiecare. Chiar dacă nu luam premiul mare, acest concurs a reușit să îmi deschidă o mică fereastră din ceea ce sunt eu acum.

Oratorul Anului mi-a arătat că sunt mai puternică decât credeam, iar ceea ce fac acum , în mare parte, se datorează acestui concurs. După acest concurs m-am implicat activ într-un club de oratorie, în care continui să îmi dezvolt capacitățile oratorice.

Cel mai plăcut moment din concurs a fost atunci când, după fiecare revenire din scenă, cei din jur credeau în câștigul meu și mă încurajau prin privirile lor. Mulțumesc celor care erau cu mine!

Când am aflat că am luat primul loc mi-am adus aminte de clipa când ezitam să aplic la concurs. O mulțime de fețe s-au întors către mine și atunci mi-am dat seama defapt că am câștigat!

Aplauzele publicului de atunci au fost premiul cel mare.

Pe scenă mă simt liberă, chiar dacă sunt cuprinsă de emoții; puternică, chiar dacă nu sunt înarmată. Emoțiile și cuvintele sunt acele două lucruri care trebuie să definească un adevărat orator și ele trebuiesc purtate ca niște accesorii. Mereu!

Pentru mine, arta oratorică este ceea ce fac in fiecare zi: la serviciu, acasă, în familie și cu prietenii. Chiar dacă e o artă, aceasta nu trebuie utilizată doar la sărbători sau în cadrul unor concursuri. Trebuie să vorbim cu toții frumos, la momentul potrivit, corect, inspirat și cu emoție.

A fi orator înseamnă a rămâne același tu, a folosi aceleași cuvinte. Suntem cu toții oratori, chiar dacă nu vorbim.

Lucrul cel mai important care trebuie luat de acasă și purtat pe toată durata concursului este Naturalețea. Este un ingredient absolut necesar oratoriei. Orice nu s-ar spune sau face pe scenă, important este ca publicul să creadă, iar el este foarte greu de păcălit.

Le doresc participanților curaj și libertate. Libertate – pentru ca să reușească să se simtă liberi pe scenă și să profite de fiecare secundă pe care o au. Curaj – pentru ca să nu le fie frică să spunălucrurilor pe nume, așa precum cred ei. Nu există un discurs corect, există discursuri personalizate și individuale.

alt

Ediţia de anul acesta a început. Preselecţia are loc pe 16 decembrie, iar finala pe 22 decembrie.
Tema discursurilor de 2 minute de la preselecţie este: "Îmi las zona de confort atunci când..."
Doritorii de a se înscrie în concurs pot accesa informaţii de pe site-ul www.orator.md.

 




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.