CtEDO a făcut publică decizia de admisibilitate adoptată în unanimitate



La şedinţa din 15 iunie 2010, secţiunea a patra a Curţii Europeane a Drepturilor Omului a pronunţat în unanimitate decizia de admisibilitate pe cauzele Căldare şi alţi 42 c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 8252/05), Catan şi alţi 27 c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 43370/04) şi Cervaschi şi alţi 98 c. Moldovei şi Rusiei (cererea nr. 18454/06). Decizia respectivă a fost făcută publică pentru reprezentanţii reclamanţilor la 2 iulie 2010.

Reclamanţii pe aceste trei cauze sunt 170 cetăţeni ai Republicii Moldova care locuiesc în „Republica Moldovenească Nistreană" (RMN). Fiecare cerere se referă la o şcoală distinctă cu predarea în limba română cu grafia latină şi a fost depusă de către un grup de părinţi, copii şi profesori. Reclamanţii au reclamat în faţa Curţii Europene că continuă să fie intimidaţi de autorităţile RMN pentru dorinţa lor de a continua predarea în şcoli în limba română cu grafia latină potrivit curriculum-ului aprobat de Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova.

În faţa Curţii reclamanţii au invocat în special, violarea dreptului de a nu fi discriminat, in baza Art.14 al CEDO luat separat şi împreună cu dreptul la respectarea vieţii private şi familiale, conform Art.8 al CEDO pentru interdicţia impusă de RMN moldovenilor din regiune să studieze, să vorbească şi să transmită cultura (limba, grafia si tradiţiile) moldovenească urmaşilor, şi art. 2 al Protocolului nr. 1 la CEDO privind negarea dreptului la instruire în limba romînă cu grafie latină.

Analizînd subiectul epuizării căilor de recurs interne Curtea a decis că reclamanţii nu pot sesiza organele competente ale Federaţiei Ruse, din motiv că aceasta nu î-şi recunoaşte jurisdicţia asupra acestui teritoriu. Curtea consideră că nu are nici o relevanţă adresarea către organele competente ale Republicii Moldova, deoarece chiar dacă ar exista o hotărîre judecătorească este puţin probabil ca ea să fie executată pe teritoriul regiunii transnistrene. Analizînd situaţia adresării către organele instituite si existente în regiunea transnistreană Curtea consideră că nu are nici o dovadă că o cale de atac în faţa acestor instanţe ar fi eficientă, atîta timp cît măsurile în privinţa reclamanţilor au fost luate de autorităţile rmn în vederea asigurării respectării "legislaţiei" rmn.

Curtea, examinînd subiectele privind violarea articolului 8, articolului 2 Protocol adiţional la Convenţie precum şi aceste ambele articole în conjuncţie cu articolul 14 al Convenţiei, consideră că plângerea în temeiul acestor articole ridică probleme grave de fapt şi de drept, astfel încât determinarea lor va avea loc odată cu examinarea în fond a cauzei.

Ţinînd cont de cele constatate, Curtea în unanimitate a decis admisibilitatea articolelor 8, articolului 2 Protocol adiţional la Convenţie precum şi aceste ambele articole în conjuncţie cu articolul 14 al Convenţiei, rezervînd examinarea meritelor cauzei o dată ulterioară.

Curtea a acordat reclamanţilor termen pînă la 20 septembrie 2010, pentru pregătirea oricăror observaţii suplimentare, precum şi prezentarea datelor privind satisfacţia echitabilă.

În faţa Curţii, inclusiv la audierile publice reclamanţii au fost reperezentaţi de către Ion Manole, Alexandru Postica şi Doina Ioana Străisteanu, jurişti, avocaţi care activează în cadrul Asociaţiei "Promo-LEX".

Notă: pentru informaţii suplimentare contactaţi Departamentul Juridic Promo-LEX, Alexandru Postica, tel. 211622.