Lecţie de lobby şi advocacy: 2
Am vorbit deja în această casă despre nişte principii generale de lobby. Zilele astea multă lume făcea dezbateri pe Facebook, Unimedia şi pe bloguri cu referinţă la viitorul Minister al Tineretului, Sportului (şi Turismului). Între timp, la rugămintea prietenilor mei (ex)ONGişti am decis să fac …lobby la telefon. Am planificat şi am realizat, am crezut în ţintele mele politice (adică liderii AIE) şi acum sunt satisfăcută ca un motan în faţa blidului cu smântână. Iată ce am învăţat:
- Dacă pretind că sunt profesionistă, ţin cont de părerea şi interesele celor care îmi solicită ajutorul. Adică, eu am 40 (сu +) argumente că unui Minister îi era bine cu Educaţie şi Tineret în frunte, dar dacă cei cu „vârsta educaţiei şi tineretului” vor Tineret şi Sport – OK. Mai ales că în ultimă instanţă ceia ce ne deranjează pe toţi cel mai mult este Turismul băgat în fundul ministerului respectiv. Oricum, obiectul de lobby trebuie să nu fie, de principiu, diferit de valorile proprii;
- Mă apuc să fac lobby la telefon numai dacă este miercuri seara, iar mâine sau peste o zi va fi votată chestiunea cu buba şi peste câteva ore au o întâlnire capii partidelor de care depinde scopul acţiunii de lobby. Altfel nu este relevant să telefonez persoanelor publice cu funcţii înalte, ci să le scriu, solicit o întâlnire etc. O relaţie bună cu alţi oameni capabili să facă advocacy/lobby ne ajută reciproc – stabilim cine şi cui telefonează. Cât mai mult îi/mă cunosc (pe) politicieni(i) cu atât mai mult învăţ că un ONGist poate reuşi să stabilească o relație bună cu toți liderii politici, dar va reuşi să dea greutate cuvintelor sale doar în anumite situații. În lobby este ca în cuplu, dacă eşti inteligent şi diplomat te potriveşti cu oricine …la început, dar relaţia este de durată numai atunci când ambele părţi au aceleaşi valori, interese, principii de viaţă;
- Dacă m-am apucat să fac lobby îmi asum că nu eu îmi determin pauza de prânz şi timpul pentru copii. S-ar putea întâmpla ca între o discuție telefonică cu un actual Preşedinte de Parlament şi una cu un ex-Președinte de Parlament (sau …sună mai bine următor Preşedinte de ţară) să-mi culeg maxilarul din faţa medicului care îmi explică că după intervenţia chirurgicală voi primi organele înlăturate intr-un borcan pe care urmează să-l …duc la biopsie. Am impresia că anume comunicarea cu politicienii o să mă înveţe să fiu diplomată şi drăguţă chiar şi dacă o să ştiu sigur că peste 3 zile o să mi se facă prima masă de pomenire;
- Dacă una din ţintele de lobby mi-a rostit numele de 4 ori într-un minut, dar mi-a zis că „ideea este bună, numai că am luat deja o decizie” spun că „înţeleg, mizăm pe o consultare prealabilă data viitoare” şi imediat după ce închid telefonez următoarei ţinte. Şi tot aşa până simt că omul de la celălalt capăt al firului este interesat şi s-ar putea să-l conving să discute cu ceilalţi politicieni pentru a reveni la o decizie;
- Mă întreb dacă mai întâi am crezut bine despre politicieni şi apoi le-am spus asta… ori întâi le-am făcut anumite complimente şi apoi am crezut în cuvintele acelor complimente? După tot felul de campanii de advocacy şi acţiuni sociale în care am implicat politicieni am descoperit că mi-e uşor să le spun politicienilor cuvinte de bine în care cred, chiar îmi face plăcere să-i întâlnesc pe mulţi dintre ei. În momentul când descopăr partea umană a unui politician mi-e drag să-l aud, chiar şi (sau mai ales?) când îmi spune „puişor” şi asta nu pare adresarea …cea mai din suflet. Ajung astfel să vă spun despre un compliment pe care mi l-a făcut un politician, carisma căruia are sute de mii de victime: „Antoniţa, tu eşti un prieten vechi şi eu ţin la prietenii vechi, oricât de mulţi prieteni noi aşi avea”. Nu-mi pun întrebări retorice şi nu m-am întrebat dacă politicianul respectiv crede în ce spune. M-am gândit că e un compliment bun pentru că… noii „prieteni” ai Dumnealui sunt membri AIE, adică „vechii mei prieteni” şi vechii Dumisale oponenţi. Astfel, sunt satisfăcută că în ultimii ani am lucrat cu persoane publice din toate partidele, chiar dacă atunci când erau oponenţi a trebuit să le repet că interesul meu de ONGist este să lucrez cu toţi politicienii care au urechi la ce are de spus societatea civilă. Cred că în lobby şi advocacy ONGiştii trebuie să fie prieteni cu politicienii pentru parteneriatul de ieri şi de azi, dar mai ales pentru colaborarea eficientă de mâine. Asta pentru că oamenii care ajung în Parlament şi Guvern au în spate majoritatea populaţiei, este firesc să asculte (sau nu) părerea societăţii civile şi să decidă după cum cred ei (sau liderul partidului). Cred că fiecare din noi, (ONGiştii) are dreptul la decizia sa, la fel cum fiecare din noi poate influenţa decizia altor persoane (politicienii) doar prin toleranţă şi respect pentru opinia persoanelor respective, oferire de informaţie, expunerea unei poziţii diferite consecvent, coerent şi respectuos. Am învăţat că, deseori, succesul prezent a unei acţiuni de lobby se datorează unor eforturi din trecut, eforturi care nu neapărat au legătură cu subiectul de politici sociale care ne interesează azi, dar care are legătură directă cu imaginea şi corectitudinea noastră constantă.
Concluzii pe baza temei de acasă a altor salahori ai domeniului lobby şi advocacy din R. Moldova:
- CNTM a făcut o treabă bună pentru imaginea sa distribuind un manifest care să exprime părerea ONG de tineret vis-a-vis de crearea Ministerului Tineretului, Sportului (şi Turismului). Previzibil că – din momentul când le-am zis colegilor de la CNTM că am obţinut pentru ei asigurări că „Turismul v-a fi luat de la Tineret şi Sport” – membrii AIE vor fi mai puţin încântaţi să vadă înainte de şedinţa Parlamentului tineri (cu) manifst(ând). Previzibil că comuniştii să fie încântaţi de manifest, iar 3 partide membre ale AIE să bănuiască că acţiunea de distribuire a exemplarelor manifestului „este coordonată de comunişti”. Mai puţin previzibil că al 4-ea membru AIE, PLDM, să bănuiască membrii CNTM, îmbrăcaţi în verde (!), că sunt coordonaţi de PCRM :))
- Dacă o persoană capabilă, cu spirit civic şi în cunoştinţă de cauză vrea să promoveze o schimbare în domeniul politici publice şi se apucă să vorbească despre asta pe reţele sociale, neapărat va fi bănuită de interese personale. Bineînţeles că vor exista şi „comentatori” inteligenţi, care vor veni cu idei preţioase, numai că eu rămân la părerea că cei care au atât de mult timp încât să comenteze pe toate reţelele sociale, blogurile şi portalurile de ştiri …au puţin timp pentru a studia şi a se instrui. De data astă prefer să rămân o doamnă simpatică şi nu comentez subiectul în continuare;
- Am mai învăţat că nu-i neapărat ca persoanele fizice/juridice care ajung să fie eroii ştirilor au influenţat de fapt situaţia. Dar ca persoană care se vrea profesionist am învăţat deja să am satisfacţie din rezultatele muncii mele, chiar dacă puţini îmi văd aportul. Nu aştept să-mi spună „mulţumesc” (deşi n-ar strica dacă mai au nevoie să pun umărul cândva) cei care erau direct responsabili să influenţeze decizia politică pentru care (le-)am făcut pledoarie, grija mea este să mulţumesc celor care au influenţat din interior decidenţii şi care au votat „da”!
P.S. S-a început sezonul de lobby / advocacy, aşa că o să-mi prezint temele de acasă pe aici.
