Influenta cetateanului asupra procesului international de luare a deciziilor
Argumentatia incepe prin expunerea motivatiilor de participare, motivatii instrumentaliste (cetateanul doreste sa se implice in anumite politici care il intereseaza in mod particular) si motivatii etice (determinate de simtul civic). Totusi, scopul participarii nu este in principal acela de a influenta personal procesul guvernarii, ci acela de respectare a datoriei civice pentru realizarea binelui public, datorie ghidata de valori (un exemplu dat este acceptarea efectuarii stagiului militar datorita constientizarii importantei lui pentru siguranta nationala). Astfel, datoria civica este factorul principal care determina implicarea cetateanului.
Ca replica la teza lui Dahl potrivit careia nu exista un proces democratic de luare a deciziilor in care cetateanul obisnuit sa aiba un cuvant de spus, Goff da o solutie pentru ca participarea publica sa se concretizeze si sa fie semnificativa - guvernul va trebui intotdeauna sa asigure rezolvarea problemelor de prim interes. De asemenea, este reluata o afirmatie a Nadiei Urbinati care introduce o alta idee esentiala si anume ca trebuie facuta intotdeauna diferenta intre definirea democratiei ca practica participativa si ca sistem de guvernare (democratia participativa presupune nu doar delegarea unor reprezentanti, ci si mentinerea contactului si a dialogului intre acestia si electorat, electorat ce constituie sursa legitimitatii regimului). Studiul se concentreaza asupra teoriei democratiei deliberative, concept introdus pentru prima data de Gutmann si Thompson ( cetateanul poate influenta politicile guvernului fiind activ in dezbaterile publice), asupra teoriei liberale, explicata de John Rawls (cetatenii au legitimitatea de a influenta politicile daca pot argumenta ca viziunea lor este conforma cu binele public) si teoriei constitutionale, conceputa de Eisgruber (constitutia reprezinta cadrul pentru o auto-guvernare a cetatenilor).
Potrivit lui Goff, procesul de luare a deciziilor de catre cetateni nu se desfasoara doar in cadrul statului-natiune, in afacerile interne, ci si in cadrul international, cadru ce favorizeaza eficientizarea participarii. O alta teza combatuta de Sarah Goff este aceea ca un cetatean obisnuit este incapabil sa influenteze orice fel de actiune, forta sa fiind nula in raport cu grupul din care face parte. Autoarea demonstreaza ca elementul crucial nu este dimensiunea, ci eficienta guvernului si managementul problemelor politice. În ceea ce priveste complexitatea deciziilor si problemelor internationale, Dahl afirma ca majoritatea cetatenilor nu sunt familiarizati sau nu au competenta necesara de a evalua situatii internationale. De asemenea, problemele interne sunt considerate a fi mai importante decat cele externe. Totusi, se poate afirma ca nu doar problemele externe sunt complexe ci si cele interne, asadar, spune Sarah Goff, cetatenii pot intelege si problemele internationale. Continuand sa raspunda argumentelor lui Dahl, autoarea neaga ipoteza ca dezbaterea internationala nu include si cetatenii obisnuiti. Din contra, daca cetatenii sunt interesati de problema respectiva, ei isi vor da toata silinta sa se informeze si sa se implice, facand o alegere rationala, bine gandita.
Atingand problema raportului intre cooperarea internationala si participarea publica, autoarea constata ca apartenenta unei tari la diferite organizatii internationale favorizeaza participarea cetateanului. Cooperarea internationala are efecte in democratizarea regimurilor, fapt ce are drept consecinte cresterea participarii, masurata prin influenta asupra procesului de decizie. Desi cooperearea internationala inseamna compromis, negociere, deci ajustarea politicii interne pentru respectarea unor norme, exista intotdeauna avantaje si parti bune. Este vital ca reprezentantii cetatenilor sa stie sa echilibreze cerintele organizatiilor internationale cu dorintele cetatenilor. Astfel, pentru pastrarea unor angajamente democratice trebuie sa se tina cont de necesitatile cetatenilor si de prioritatile comunicate de acestia. Pentru ca acest lucru sa se intample, este nevoie de un bun management si, in acelasi timp, trebuie sa se tina cont de faptul ca participarea publica creste calitatea actului de guvernare.
În ceea ce priveste birocratia, Goff, mai optimista decat Dahl, sustine faptul ca procesele de luare a deciziilor pot fi eficiente daca nivelul de birocratie este scazut. Reluand argumentatia, Goff afirma ca Dahl nu reuseste sa isi sustina cele 2 argumente: birocratia ca obstacol in calea accesului cetatenesc la procesul de luare a deciziilor si inexistenta participarii publice. Pentru a preveni lipsa transparentei si a eficacitatii acuzate de Dahl, solutia este alegerea unor delegati reprezentativi, care va dovedi gradul de interes pentru politica.
În incheierea articolului, Sarah Goff concluzioneaza ca influenta cetateanului poate exista doar in contextul unui guvern capabil de politici eficiente si ca procesul luarii deciziilor poate fi un prilej pentru a mentine eficacitatea participarii cetatenilor cu privire la politicile pe care acestia le considera importante. Un posibil raspuns la intrebarea pusa inca din titlul studiului, avand in vedere argumentatia autoarei, este ca modelul sceptic al lui Dahl privind influenta cetateanului aupra procesului de luare a deciziilor nu este intemeiat in totalitate.
prezentare realizata de Elena Bunaoara,
voluntara CeRe
