Cind exista dorinta ... Scaunul rulant nu poate fi o bariera in calea voluntariatului!

Angela Cernogal este originara din satul Copaceni, raionul Singerei, iar la cei 27 de ani ai sai se afla intr-un scaun cu rotile, totusi in ciuda acestui fapt ea este implicata in actiuni de voluntariat deja de mai mult timp.

Cum ai ajuns sa devii voluntara?

Totul a inceput de la o simpla initiativa a medicului neurolog, Ludmila Hajevchi la care mergeam adesea la consultatii. Doamna Ludmila este acum coordonatorul Centrului de Reabilitare pentru Copii cu Dizabilitati Fizice „Luminita" din raionul Singerei. Colaboratorii acestui Centru m-au primit cu bratele deschise, m-au ajutat sa ma regasesc cit de cit pe mine. Pe zi ce trece devin tot mai mindra alaturi de colegii mei pentru contributia noastra mica adusa la prosperarea si dezvoltarea acestei organizatii, chiar daca suntem imobilizati intr-un scaun cu rotile.

Acum citiva ani m-am inscris la un traning cu tema „Transmite mai departe" in urma caruia am fost selectata pentru un stagiu de doua saptamini in calitate de voluntar in Polonia. Aceasta a fost o experienta nemaipomenita care m-a facut sa-mi continui mobilizarea activitatii de voluntariat pina astazi. Am inceput sa ma implic alaturi de alti voluntari la rezolvarea problemelor tinerilor aflati in dificultate, mai ales a tinerilor cu dizabilitati locomotorii.

Ce inseamna pentru tine sa fii voluntar?

Cand spui «voluntar» nici nu iti dai seama la cit de multe lucruri te referi. Este foarte greu sa gasesti o definitie completa pentru acest cuvant. A fi voluntar inseamna in primul rand a vrea, a te implica, a-ti dori! Desi aparent cuvantul «voluntariat» ne duce cu gandul la o munca neplatita, in adancime activitatea de voluntar iti aduce satisfactii de ne-egalat si iti deschide noi orizonturi, oferindu-ti posibilitatea de a alege mereu noi optiuni.

Eu, spre exemplu, din clipa in care am experimentat si am inceput sa inteleg ce inseamna cu adevarat sa fii voluntar, viata mea a luat o intorsatura mult mai frumoasa. As putea spune, comparativ cu faptul ca inainte ma izolam de toti si rar de mai vroiam sa ies din casa, acum ard de nerabdare sa fug de urgia singuratatii. Voluntariatul m-a facut sa ma descopar pe mine insami, sa ma cunosc mai bine, sa scap de anumite temeri, sa invat sa-i accept pe cei din jurul meu asa cum sunt ei, cu calitatile si defectele lor...adica sa fiu mai toleranta atit cu mine insami cit si cu cei apropiati, din jurul meu, sa-i inteleg si sa-i ajut, pentru ca faptul ca un om are toate cele patru membre sanatoase, asta nu inseamna ca el este perfect si nu are nevoie de intelegere si ajutor!

Ce crezi ca ii motiveaza pe oameni sa devina voluntari?

Ceea ce ii motiveaza pe voluntari este dorinta de a simti ca vin in ajutor societatii in care traiesc si faptul ca stiu ca este nevoie de ei. De cele mai multe ori fetele sunt cele fac voluntariat. Poate ca au un simt religios mai dezvoltat si sunt mai constiincioase in aceasta privinta. Un alt lucru ar fi ca aceasta munca este facuta din placere, chiar daca nu este remunerata. Aceasta iti da oportunitatea de a te dezvolta multilateral, cel putin eu asa ma simt. Personal datorita voluntariatului am avut posibilitatea sa cunosc mai bine calculatorul. Dar cel mai important e ca am invatat sa-mi utilizez timpul eficient si sa nu-mi pierd vremea pentru deznadejdi si ginduri inutile.

Cum poti deveni voluntar  fiind in scaun cu rotile? Ce anume trebuie „sa detii" pentru a putea face acest lucru?

Nimic deosebit, doar trebuie sa te interesezi de organizatii care au nevoie de un astfel de ajutor, si sa depui CV-ul si o scrisoare de motivare, cel mai usor este prin intermediul Internetului. Dar din pacate in tara noastra putine persoane cu dizabilitati au acces la resursele web, si chir daca uneori sunt ajutati sa dea de ele, problema e ca rare organizatii ar accepta si voluntariatul unei persoane cu dizabilitati, nemaivorbind de posibilitatile lor de angajare. Consider ca chiar daca nu esti remunerat, voluntariatul iti da oarecum posibilitatea sa-ti schimbi propriile valori, sa schimbi vietile oamenilor, in bine, chiar si pe a ta. Daca vrei sa sustii o cauza si nu ai bani sa donezi, poti sa donezi putin din timpul tau. Voluntariatul nu este neaparat un job zilnic, tu iti faci programul asa cum il vrei. Personal activez in baza de voluntar al acestui Centru doua zile pe saptamina. Chiar daca deplasarea mea din sat spre raion este o problema pentru mine, bucuria de a ma afla aici si de a fi de ajutor cuiva, ma face sa cred ca cei circa 11 km de distanta, devin zilnic „11 pasi" spre dezvoltarea si promovarea mea personala. Voluntariatul ma ajuta sa fac o diferenta - ca am puterea sa schimb lucrurile in bine macar cit de putin. Cand sunt oameni care depind de tine, felul in care te privesc se schimba. Poti fi mandra de tine si de obiectivele pe care le vei atinge in cadrul unei astfel de organizatii. Vreau sa spun ca este un loc in care nu te poti plictisi niciodata!

Cum te vad prietenii in postura de voluntar?

Unii prieteni ma inteleg si apreciaza ceea ce fac, si chiar sunt cointeresati s-o faca si ei cind le povestesc diferite peripetii si experiente din activitatea mea, pe cind altii ma tot streseaza cu intrebari de genul "Da' ce tot faci tu acolo? ... si asa ti-i greu? Ce rezolvi daca te duci? Ce-ti iese, ca daca e gratis si nu-ti dau nici un ban? si tot asa... Toate proiectele in care te implici solicita multa munca si mai putin timp liber... da, stiu, e adevarat! dar faci totul de placere! Nu te obliga nimeni doar...

"Ce tot fac eu acolo? ... poate mare lucru nu reusesc, recunosc, din cauza scaunului rulant in care ma aflu... nu prea am cum, si totusi..." - Îmi dau cu parerea!... iata ce fac! "Ce rezolv?"- "poate Enigma Otiliei! Cine stie?". "Ce-mi iese?"- Experienta, profesionalism si multi, multi prieteni! Ä‚sta este raspunsul meu...

Autor: Mariana Tibuleac

http://initiativa.wordpress.com