Interviuri

Interviu cu Tudor Rădeanu, șef al Direcției Asistență Socială Ungheni

Serviciile sociale reprezintă unul din cele mai eficiente instrumente prin care statul poate oferi asistență persoanelor aflate într-o situație de vulnerabilitate. Când aceste servicii sunt bine dezvoltate, ele contribuie la asigurarea bunăstării persoanei aflate în dificultate, și invers - lipsa unei rețele de servicii sociale bine organizate și finanțate aprofundează vulnerabilitatea persoanelor în situații dificile. Solicitările pentru servicii sociale calitative, în special în mediul rural, sunt mai mari decât pot acoperi direcțiile raionale de asistență socială și/sau prestatorii privați. Resursele umane și cele financiare alocate de stat nu întotdeauna sunt suficiente. Profesioniștii și prestatorii de servicii caută abordări noi care ar facilita aplicarea unor metode eficiente de bugetare, de evaluare a nevoilor sau de monitorizare a calității serviciilor sociale. Am discutat subiectul cu Tudor Rădeanu, șeful Direcției Asistență Socială și Protecție a Familiei a raionului Ungheni, care are o experiență de peste 30 de ani de activitate în domeniul asistenței sociale.

Dle Rădeanu, ce servicii sociale prestează în prezent direcția pe care o conduceți? Sunt suficiente pentru a acoperi toate nevoile?

Serviciile pe care le prestăm acum reies din necesitățile oamenilor și corespund politicilor din domeniul protecției sociale a populației. Raionul Ungheni are un spectru relativ larg de servicii create pe parcursul anilor – îngrijiri sociale la domiciliu, serviciu de plasament familial, un centru pentru familie și copil în situație de criză, serviciu de asistență comunitară, centru pentru persoane adulte la Sculeni, asistență parentală profesionistă, asistență personală pentru persoanele țintuite la pat, Echipă Mobilă pentru unele categorii de persoane cu dizabilități, Casă Comunitară pentru tinerii scoși din sistemul rezidențial, serviciu de sprijin familial, serviciu suport monetar etc. Pe scurt, avem 10-15 servicii sociale cu care acoperim un spectru solid de nevoi ale populației. Le prestăm pe baza resurselor din bugetul raional și parțial din bugetul de stat. Ele acoperă o parte din nevoile beneficiarilor din raionul Ungheni.

Ați făcut o evaluare care ar arăta care este cererea/nevoia reală pe fiecare tip de serviciu?

Este un subiect complex, la care ajungem permanent, și pe care îl abordăm și noi la nivel de structură, metodologie, politici. Republica Moldova ar trebui să aibă norme metodologice, calcule concrete și formule de identificare a nevoilor oamenilor. Sunt multe modele. Sunt țări care au adoptate aceste metodologii ca legi organice. Acolo nu poate fi creat nici un serviciu dacă el nu se bazează pe o metodologie care fixează realitățile din țară. Atunci când ai un astfel de document, vii către cei care au bani și le spui: conform metodologiei, acestea sunt nevoile, acestea sunt serviciile necesare și sunteți obligați să ne oferiți mijloace financiare. Din păcate, la noi, în Republica Moldova, serviciile sociale s-au dezvoltat cumva arhaic, fără o viziune națională asupra cum trebuie dezvoltată rețeaua serviciilor sociale – unele servicii au apărut drept urmare a pilotărilor de proiecte, prin eroismul personal al cuiva, altele - prin inițiativele Ministerului. Noi, în raionul Ungheni, am dezvoltat un set de servicii prin parteneriate cu diverși parteneri de dezvoltare și organizații necomerciale. Am reieșit din realitățile și nevoile oamenilor din raion și am adus argumente pentru a spori anual volumul resurselor financiare alocate. Respectiv, am crescut constant accesul a tot mai multe persoane, familii vulnerabile, la servicii sociale. Este de menționat că și argumentele pe care le prezintă fiecare autoritate publică raională, responsabilă de asigurarea accesului populației la servicii sociale, ar trebui să se bazeze pe criterii clare, general agreate și aplicate în toate raioanele, criterii de verificare specifice, pe diferite categorii de beneficiari etc. Aici e un gol, iar această lacună normativă aprofundează discrepanța dintre ceia ce se oferă și necesitățile reale de servicii sociale. Este vizibilă și lipsa unei metodologii naționale de stabilire a costului per beneficiar de serviciu social. În special în perioade de criză lipsa acestei metodologii afectează direct bugetele alocate pentru servicii sociale, ceea ce influențează negativ nivelul de protecție socială a persoanelor din grupurile vulnerabile.

Totuși, în lipsa unei evaluări a necesităților, ați putea spune, din experiență, care sunt cele mai mari solicitări de servicii sociale în raion?

În primul rând, este o cerere foarte mare pentru serviciul de asistență personală pentru persoanele țintuite la pat. Este un serviciu care practic a apărut aici, la Ungheni. Noi am preluat un model de asistență personală încă prin anii 2011, apoi el a fost preluat la nivel național și a fost creat serviciul de asistență personală pentru persoanele țintuite la pat. În raion avem în așteptare peste 200 de persoane țintuite la pat, inclusiv aproximativ 30 de copii, care au solicitat să beneficieze de acest serviciu. Persoanele care le îngrijesc nu au o sursă de existență, nu li se contabilizează stagiul de muncă, adică îngrijirea este lăsată pe cont propriu, iar vulnerabilitatea unei persoane care nu beneficiază de serviciul necesar se multiplică, aducând în situații de vulnerabilitate cel puțin încă o persoană... Acest serviciu este cel mai solicitat acum. Dar sunt și alte nevoi care ar trebui acoperite.

Sunt servicii pe care noi nu le avem, dar sunt foarte necesare. De exemplu, la nivel de țară, unde fluxul de adulți care pleacă peste hotare continuă să fie mare, apare necesitatea creării unei rețele de centre de zi pentru persoane în etate, fie ele și cu plată. Mulți dintre cei plecați din țară, care au lăsat în Moldova părinții bătrâni, au deja un confort financiar acolo și ar fi bucuroși ca părinții rămași aici să beneficieze de asistență și îngrijire calitativă, atitudine umană oferită prin servicii moderne, adică condiții analogice mediului casei, al familiei. Noi, moldovenii, ne-am obișnuit să ne fie rușine să fim cazați de copii într-un azil sau alt centru staționar. Foarte mulți vârstnici suferă, au nevoi multe, dar anume din această cauză, din rușine, nu acceptă să meargă în astfel de centre. Însă necesitate de astfel de servicii este și va fi, ne place sau nu. Și sper că ele vor apărea, inclusiv private. Diversificarea tipurilor de servicii sociale oferite populației este o necesitate dictată de realitățile în continuă schimbare. Pentru a ne asigura că resursele bugetate sunt eficient cheltuite și tot mai mulți din cei care au nevoie de servicii sociale pot beneficia de ele, este necesar ca evaluări periodice ale acestor necesități să fie efectuate de direcțiile raionale asistență socială, conform unei metodologii unice promovate de către Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Ce instrumente le lipsesc direcțiilor de asistență socială pentru a putea acoperi toate necesitățile?

Depinde de multe lucruri. Situația diferă în funcție de raion - sunt servicii, capacități, finanțe, dar și abilități diferite în crearea serviciilor, în gestionarea lor. Sunt raioane care au fost mai îndrăznețe, și-au asumat riscuri și au creat servicii, altele, din păcate, mai așteaptă. Sunt raioane care au doar două-trei servicii sociale. La noi sunt mai multe. Depinde și de atitudinea conducerii politice a raioanelor. Pentru că banii, mai ales din veniturile raioanelor, se repartizează foarte bolnăvicios pentru acoperirea cheltuielilor pentru servicii sociale. La noi, în raionul Ungheni, în jur de 15% din toate veniturile bugetului sunt cheltuielile noastre, pe serviciile de asistență socială, în alte raioane această proporție este mai mică.

În domeniul asistenței sociale orice succes ai avea, oricum rămân goluri neacoperite. În primul rând, ar trebui să avem mai mulți actori care oferă servicii, iar bugetele autorităților publice trebuie să fie capabile financiar să contracteze servicii sociale de la prestatori privați, acolo unde nu pot dezvolta ele însele serviciile necesare. Pentru noi asta ar fi o descătușare. Peste hotare, și societatea civilă oferă servicii, prin contractare, și structurile de stat, și sectorul privat. Deci, acolo mai liber te simți în manevrarea politicilor la nivel de raion sau regiune. Acolo specialiștii se simt mai confortabil și își pot permite să atragă o atenție mai mare calității intervențiilor. La noi, din păcate, sectorul privat este implicat deocamdată foarte slab în domeniul respectiv, iar societatea civilă nu există concurență, mai ales la nivel local. Pentru a contracta un serviciu trebuie să faci achiziții. Dacă la nivel național sunt câteva organizații ale societății civile mai puternice, cu capacități mai bune de prestare a serviciilor sociale, atunci la nivel local practic nu există așa ceva, lipsește concurența. Dar pentru a contracta servicii trebuie să existe concurență. Contractarea oricărui serviciu social trebuie să corespundă legii cu privire la achiziții – să selectezi prestatorul cu cele mai bune capacități etc. Dar în mare parte organizațiile societății civile la nivel raional sau prestatorii privați de servicii sociale nu întotdeauna fac față concurenței. Posibil la nivel național s-ar putea.

Deci, înțeleg că nu ați îndrăznit să achiziționați până acum servicii sociale, deși avem de mai mulți ani o legislație care permite contractarea.

Înainte să încerci trebuie să ai o viziune și un plan cum vei parcurge și cum se va încheia procesul. Ar trebui să calculezi riscurile, beneficiile, indicatorii de îmbunătățire. E nevoie de lucrat la instrumente, de lucrat în profunzime. În primul rând, ar trebui cumva să revizuim acum toate normele de drept – legile organice, hotărârile de guvern, circularele ministeriale, standardele, regulamentele, ca să vedem unde se bat cap în cap, poate așa vom reuși ca birocrația noastră moldovenească să nu reducă la zero orice inițiativă și intenție bună. Putem avea o lege organică bună, dar sunt emise niște circulare care ucid din fașă toată buna intenție. Deci, ar trebui să revizuim tot spectrul de instrumente și de norme anume pe dimensiunea de contractare a serviciilor. Asta trebuie făcut, în primul rând. Ar mai fi de revizuit standardele, dar și legea organică cu privire la asistența socială. Ar mai trebui de studiat piața, adică cererea și oferta, să înțelegem care serviciu este cel mai solicitat, mai atractiv pentru prestatorii privați, ca mai multă lume să vrea să-l presteze.

De asemenea, trebuie elaborată metodologia de evaluare și de monitorizare a calității serviciilor prestate. Dacă plătesc banul, trebuie să evaluez, să monitorizez calitatea, să văd evoluția, indicatorii de îmbunătățire a gradului de satisfacție a beneficiarului de servicii, aici tot e o vulnerabilitate mare. A acorda servicii înseamnă să faci viața omului mai bună și dacă tu prestezi un serviciu zi de zi, an de an, trebuie să ai niște indicatori măsurabili. Astfel, s-ar îmbunătăți considerabil și calitatea serviciilor și ar fi implicați mai mulți profesioniști.

Până la etapa de evaluare, cum stăm cu stabilirea costurilor serviciilor sociale care ar putea fi contractate?

Există o metodologie elaborată de Ministerul Finanțelor împreună cu Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei, dar ea nu corespunde cerințelor, costurilor reale. Fac analogie cu educația. Acolo sunt cheltuieli per copil. Aceste formule de calculare din domeniul educației ar putea fi preluate și în metodologia pentru costurile serviciilor sociale la nivel național. Trebuie făcute calcule foarte concrete cât ar costa serviciul pentru beneficiarii din diferite categorii de beneficiari. Elaborarea metodologiei costurilor serviciului social per beneficiar este prerogativa ministerelor, nu a direcțiilor asistență socială. Și noi ne-am dori să avem pentru toate serviciile o astfel de metodologie. De ce este important ca metodologia de calcul al costului per beneficiar de serviciu social să fie elaborată cât mai rapid? Aceasta ne-ar permite să achiziționăm servicii și să măsurăm mai exact care este impactul investiției banului public asupra nivelului de viață al beneficiarilor.

Dacă cele enumerate mai sus – revizuirea normelor, elaborarea de instrumente și metodologii – ar fi realizate, cât de deschise credeți că ar fi direcțiile raionale de asistență socială să le aplice și să înceapă, astfel, să contracteze servicii de la prestatorii de servicii sociale privați nonprofit?

Anume de asta depinde dezvoltarea asistenței sociale – de gradul de deschidere a comanditarului și a prestatorului. Eu niciodată nu am spus „nu” dacă, de exemplu, a venit cineva să-mi propună să pilotăm un serviciu social nou în raion. Niciodată nu am spus nu, pentru că asta înseamnă lipsă de respect față de suferința oamenilor. Dar foarte multe autorități spun: „păi, ne trebuie nouă dureri de cap, noi nu avem bani”... O parte vor fi deschiși, alții rău intenționați ne vor spune că e spălare de bani sau altceva... Din această cauză serviciile sociale se dezvoltă neuniform și prea lent.

În concluzie, este important de menționat că pentru a asigura o mai bună evidență a cheltuielilor în domeniul serviciilor sociale este necesar de a stabili reguli clare pentru formarea costului pentru fiecare serviciu prestat. Aceasta ar impulsiona interesul sectorului privat pentru dezvoltarea serviciilor sociale. Organizațiile societății civile active în acest domeniu ar putea fi partenerul-cheie al statului în dezvoltarea și extinderea rețelei de servicii sociale. Din acest considerent autoritatea centrală ar trebui să fortifice procedura de contractare a serviciilor sociale de la prestatori privați, iar pentru asta e nevoie să existe la nivel național o metodologie de calculare a costurilor acestor servicii.

Vă mulțumim!

Acest articol a fost produs cu suportul financiar al Uniunii Europene. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia îi revine în exclusivitate Centrului pentru Jurnalism Independent și nu reflectă în mod necesar opinia Uniunii Europene.

Fenomenul migrației a afectat aproape fiecare familie din Republica Moldova. Pleacă în special tinerii, iar persoanele în vârstă nu se îndură să lase totul în urmă și aleg să rămână acasă. Anii trec, puterile îi lasă. Iar ei devin singuri și neajutorați. Varvara Cecoi are 71 de ani și locuiește în Cărbuna. Este una din persoanele care a beneficiat de serviciile Centrului medico-social din Cărbuna.  

Ce spune Varvara despre centrele medico-sociale și în ce fel au ajutat-o – aflăm din interviul ce urmează. 

• Cum e să fii bătrân în Moldova și ce nevoie resimt oamenii în etate din Cărbuna?  

Eu am 71 de ani și tare nu-mi place să mi se spune pe ocolite că sunt în etate. Mi-ar plăcea să spun că anii mei sunt doar o cifră, dar în realitatea e o vârstă care doare pentru că de multe ori bătrânii sunt priviți ca o povară.  

Noi, vârstnicii, de multe ori avem nevoie de mai mult decât de o rețetă medicală, prescrisă de un medic. Avem nevoie de un cuvânt de susținere, de grijă și conectare. Eu înțeleg că la policlinică nu există timp de așa ceva, așa că de multe ori noi nu mai reacționam în nici un fel la agravarea stării de sănătate. 

• Cum s-a schimbat viața dumneavoastră de când asistentul medico-social v-a bătut la ușă?  

Prima data eu m-am speriat, am crezut că s-a întâmplat ceva când asistentele medicale, Natalia și Raisa, au venit la mine. Dar ele veniseră să mă bucure. Mi-au spus că ne vom vedea mai des pentru că pot beneficia de serviciile cetrului medico-social.  

La început nu înțelegeam cum poate să mă ajute o asistentă medicală fără aparataj medical, fără un medic alături, fără dulapul cu medicamente pe care îl vedeam la policlinică. Dar rezultate sunt.  

Mi-am adus aminte de zicala „Bine faci – bine ajungi”. Eu am început să fac voluntariat pe vremea cand nici nu știam că există așa cuvânt – mergeam din casă în casă să strâng bani pentru operațiile oamenilor din sat. Era cam 30 de ani în urmă, cand abia obținusem independența ca stat. Pe atunci sistemul nostru medical era la pământ – nu erau medicamente, salariile erau mizere – respective totul se plătea din buzunarul pacienților. Am ajutat mulți oameni dar niciodată nu m-am gândit că va veni momentul când și eu voi avea nevoie de ajutor. 

• În ce constă ajutorul oferit de asistenta medico-socială? 

Orice vizită începe cu verificarea stării de sănătate – tensiune, temperatura corporală, administrarea medicamentelor și alte proceduri medicale. Apoi, servim un ceai și trecem la necesitățile curente. Asistentele mă întreabă cu ce aș mai putea fi ajutată prin mica mea gospodărie, menaj, cumpărături... 

Practic fetele (Natalia și Raisa) fac ceea ce ar trebui să facă copiii pentru părinții lor atunci când aceștia devin neputincioși.  

• Mi-ați spus că de multe ori „stați la taifas” cu asistentele. Face parte și acest moment din terapie? 

Eu nu știu dacă socializarea face parte din programul în care sunt beneficiară. Dar cred că fără asta vizitele nu s-ar deosebi de cele pe care le făceam la policlinică. Datorită acestor discuții, încet, încet am revenit la viață și chiar am început să ajut și eu cum pot pe cei mai triști. Cu toate că mă deplasez destul de greu și doar cu ajutorul cârjelor, am început să croșetez jucării pentru copiii. Unele au mers la copiii refugiaților din Ucraina, altele le fac cadou consătenilor. Nu am văzut pe cineva să nu zâmbească atunci când primește o jucărie. Înseamnă că misiunea mea de voluntar continuă. 

• Care vi se pare că este cea mai mare problemă a oamenilor în etate?  

Și să știți că cea mai mare problemă pentru noi vârstnicii este singurătatea care generează și alte probleme, inclusiv autoizolarea. Izolarea poate agrava starea de sănătate fizică dar mai ales cea psihică, așa cum s-a întâmplat cu mine.  

Acum nu mai sunt supărată pe viață. Mi-am recăpătat plăcerea de a trăi. Profitând de ocazie, vreau mă adresez tuturor tinerilor: Cu toții îmbătrânim, în fiecare zi a vieții noastre, și drepturile noastre nu se schimbă pe măsură ce îmbătrânim. Dragi tineri, țineți cont de asta deoarece și persoanele în vârstă pot contribui la prosperarea societății în mai multe moduri - fie că este vorba de familie, de comunitatea locală sau de societate în general. Iar voi puteți să ne ajutați să nu fim o povară pentru societate. 

Caritas Republica Cehă oferă servicii sociale și de sănătate persoanelor aflate în nevoie din Moldova, în principal persoanelor în vârstă, care sunt adesea lăsate în grija nimănui. Caritas Cehia a deschis 11 centre de îngrijire la domiciliu, datorită sprijinului financiar al Agenției Cehe de Dezvoltare și continuă să sprijine persoanele vulnerabile.  

Ce presupune profesia de îngrijitor la domiciliu și cum poate fi obținută? Interviu cu Mariana Negrean, specialist principal Comisia Nursing   

În Moldova, numărul persoanelor care necesită îngrijire pe termen lung la domiciliu este în continuă creștere. Acest lucru a sporit nevoia de a forma specialiști care să poată oferi îngrijire medicală și socială la domiciliu.   

Recent, a fost aprobat standardul de calificare pentru profesia de "Îngrijitor la domiciliu".   

Caritas Cehia a cooperat îndeaproape cu autoritățile locale și cu partenerii externi pentru a introduce noua profesie de îngrijitor la domiciliu.  

Astfel, în martie 2022, grație acestui efort comun, Ministerul Educației și Cercetării din Republica Moldova a aprobat standardul de calificare pentru noua profesie de "Îngrijitor la domiciliu".  Acest lucru va contribui la degrevarea sistemului de stat al serviciilor de îngrijire la domiciliu, prestate persoanelor în vârstă sau vulnerabile.   

Noul standard de calificare va permite instituțiilor acreditate să formeze specialiști în acest domeniu și urmează să fie inclus în programele de formare profesională inițială și continuă.  

Mariana Negrean, directoare, CEMF „Raisa Pacalo” și specialist principal în cadrul Comisiei Nursing, explică despre schimbările pe care le va aduce cu sine noua profesie.  

• Ce presupune aprobarea standardului de calificare „Îngrijitor la domiciliu”?  
  
    
  
  În primul rând, aprobarea standardului de calificare pentru îngrijitorii la domiciliu este un succes comun al tuturor partenerilor care oferă servicii de sănătate și asistență socială persoanelor imobilizate la pat și dependente de îngrijirea altora.   
  
  Înainte de aprobare, în Republica Moldova nu exista o astfel de profesie de îngrijitor la domiciliu.   
  
  În același timp, nu există suficiente asistente medicale pentru a face față cererii mari resimțite în serviciile de îngrijire la domiciliu. Anume în acest scop a fost creat un grup de lucru, datorită căruia  poziția de îngrijitor la domiciliu a devenit o ocupație oficială în Moldova și face parte din categoria profesională: Îngrijirea persoanelor în etate și a persoanelor adulte cu dizabilități.  
  
    
  
  Care sunt următorii pași?  
  
  Existența pachetului de documente pentru calificarea Îngrijitor la domiciliu va permite furnizorilor de servicii educaționale să dezvolte programe de formare profesională pentru viitorii specialiști implicați în îngrijirea pe termen lung la domiciliu.   
  
  Centrul de Excelență în Medicină și Familie "Raisa Pacalo" a deschis recent Centrul de validare a educației nonformale și informale, care va valida competențele profesionale necesare pentru pentru meseria de Îngrijitor la domiciliu.   
  
  Astfel, prin eforturi comune va fi asigurată o calitate mai bună a serviciilor medico-sociale acordate populației din Republicii Moldova.  

• Cine poate obține calificarea de Îngrijitor la domiciliu?   
  
  Calificarea de Îngrijitor la domiciliu o poate obține orice persoană care va absolvi Programul de formare al Îngrijitorului la domiciliu. Programul presupune parcurgerea studiilor cu frecvență,  care însumează 3600 ore. Totodată menționăm, că Standardul de calificare aprobat oferă posibilitatea de formare profesională continuă care prevede 600 ore.  
  
  Conform standardului de calificare, la studii pot fi admiși: absolvenții de gimnaziu, școală medie de cultură generală/liceu/școală profesională, adulții și șomerii, indiferent de vârstă. Înscrierea se va face în baza documentelor care atestă finalizarea studiilor gimnaziale/liceale/ medii de cultură generală sau în baza altui act echivalent de recunoaștere a studiilor făcute.   
  
  Absolvenții calificării de Îngrijitor la domiciliu vor beneficia de posibilitatea de a se angaja în câmpul muncii după absolvirea programului sau vor putea continua studiile din următoarea treaptă, urmând învățământul medical post-secundar cu frecvență.   
  
    

• Ce atribuții și responsabilități va avea specialistul Îngrijitor la domiciliu?  
  
  În conformitate cu prevederile standardului educațional, Îngrijitorul la domiciliu va fi responsabil de  acordarea îngrijirilor la domiciliu persoanelor adulte, cu autonomie limitată, în plan preventiv, curativ, reabilitativ, paliativ.   
  
  Îngrijitorul la domiciliu va supraveghea starea de sănătate a beneficiarului, va aplica măsuri de îngrijiri corporale, va asista, hidrata și alimenta beneficiarul conform prescripțiilor medicale, îl va ajuta pe beneficiar să își realizeze igiena proprie, dar și igienizarea spaţiului de locuit; va asigura socializarea beneficiarului și după caz mobilizarea și transportarea lui. Totodată, îngrijitorul la domiciliu va participa, în limita competențelor sale, la asigurarea unui climat și mediu de viață adecvat al beneficiarului.   

• Ce abilități  trebuie să dețină un Îngrijitor la domiciliu?   
  
    

• Reieșind din cele expuse mai sus, îngrijitorul la domiciliu trebuie să fie o persoană orientată spre acțiune, conștiincioasă, serioasă, responsabilă, riguroasă în realizarea sarcinilor, capabilă să efectueze îndelungat aceleași tipuri de sarcini, să fie cu simțul amabilității şi cu un bun echilibru emoțional.  
  
    

• Ce oportunități de angajare în câmpul muncii propune calificarea Îngrijitor la domiciliu?  
  
  Absolvenții calificării Îngrijitor la domiciliu se vor putea angaja în:  

• organizații non-guvernamentale care prestează servicii de îngrijiri medico-sociale la domiciliu;  
• organizații de stat rezidențiale sau organizații private care acordă servicii de îngrijiri medico-sociale populației - tip case de bătrâni;  

• instituții medico-sanitare publice (spitale raionale, municipale, republicane) sau instituții medico-sanitare private (spitale private polivalente) care acordă servicii de îngrijiri medicale etc.  
  
    

• Cine va putea beneficia de serviciile medico-sociale, acordate de către Îngrijitorul la domiciliu?  
  
  Îngrijitorul la domiciliu va putea acorda servicii de îngrijiri medico-sociale la domiciliu sau în instituții medicale sau rezidențiale, organizate de către prestatorii de servicii sociale și medicale indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.  
  
   În această ordine de idei, îngrijitorul la domiciliu va putea acorda îngrijiri individualizate persoanelor care sunt în situații de risc şi au nevoie urgentă de îngrijiri personale; persoanelor care au o boală cronică şi au nevoie de îngrijiri medico-sociale de lungă durată; persoanelor care sunt singuri şi, concomitent au o boală cronică fizică sau dezvoltă şi o boală mentală.  
  
    

• Ce instituții de învățământ vor fi abilitate să ateste specialiștii cu calificarea de Îngrijitor la domiciliu?  
  
  Implementarea Standardului de calificare „Îngrijitor la domiciliu” va fi realizată atât de Centrul de excelență în medicină și familie „Raisa Pacalo”, ca instituție de învățământ profesional medical cu dreptul de a presta servicii educaționale sau de validare a competențelor profesionale, cât și de către furnizorii serviciilor educaționale de formare profesională continuă, precum va fi A.O. Casmed după elaborarea Programului de formare profesională.   
  
  Furnizorii de servicii educaționale inițiale și de educație medicală continuă vor chestiona periodic beneficiarii de servicii educaționale și prestatorii serviciilor de îngrijiri la domiciliu cu privire la calitatea Standardului de calificare Îngrijitor la domiciliu și vor veni cu propuneri de optimizare și îmbunătățire pentru a asigura în acest fel o calitate înaltă a acestor servicii pentru cetățenii Republicii Moldova.  
  
    
  
    
  
    
  
  Astfel, print-un efort conjugat al organizațiilor nonprofit, autorităților centrale și partenerilor externi, apariția profesiei de îngrijitor la domiciliu și a programului de formare a noilor specialiști va descrește considerabil în viitor povara resimțită de sistemului de îngrijiri dedicate persoanelor în etate și celor vulnerabile la nivel național și va contribui la creșterea calității vieții persoanelor îngrijite.  
  
    
  
  Interviul a fost realizat în cadrul proiectului „Asigurarea calității și accesibilității serviciilor de îngrijiri medico-sociale la domiciliu în Republica Moldova”, finanțat de Agenția Cehă de Dezvoltare