Interviuri

Astăzi  scriu despre Dan Nicu, un tînăr pe care l-am cunoscut la mai multe concursuri republicane unde am fost… concurenţi! Asta nu mai ştiu dacă el ţine minte, dar ţin să precizez acest moment. Eu sunt sigură că vreţi să ştiţi despre el mai multe. Şi tot dacă suntem  un site un promovăm voluntarii activi, Dan Nicu face parte şi el din această categorie,  şi zicem noi că trebuie promovat!

Este din  comuna Ţaul, r-nul Donduşeni. A absolvit LT  “Ion Creangă” din capitală şi mai apoi  Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative din Bucureşti.

Primele activități de voluntariat au avut loc în România, la Bucureşti, la Asociaţia Pro Democraţia club Bucureşti de acolo. Activităţile au vizat observarea alegerilor din judeţul Ilfov. Am fost observator în comuna Jilava cu ocazia alegerilor europarlamentare din noiembrie 2007. Ulterior, am coordonat împreună cu un coleg voluntar în cadrul clubului activitatea de observare a alegerilor locale din iunie 2008, în Bucureşti şi judeţul Ilfov, şi a alegerilor parlamentare din noiembrie 2008, în aceleași regiuni. Totodată, pe parcursul anului 2008 ne-am mai implicat şi în alte proiecte ale clubului Bucureşti al Asociației Pro Democraţia.

Activismul civic înseamnă să-ţi pese de ceea ce se întâmplă în comunitatea din care faci parte, în care te-ai născut şi locuieşti, şi să depui eforturi pentru a schimba situaţia în bine, chiar dacă nu ești plătit pentru asta, sau ești plătit în mod simbolic. A fi activ civic înseamnă să contribui la educarea semenilor tăi în spiritul implicării active în civic înseamnă să contribui la educarea semenilor tăi în spiritul implicării active în chestiunile publice.

  Am făcut voluntariat aproape doar în România şi pot spune că am avut multe de învăţat din această situaţie. Implicarea în Asociaţia Pro Democraţia (club București) a fost urmată de implicarea în Liga Studenţilor Basarabeni din Bucureşti şi Liga Studenţilor Basarabeni din România. Am iniţiat împreună cu alţi colegi originari din Republica Moldova mai multe proiecte cu impact atât pentru studenţii basarabeni din România cît și pentru tinerii din Republica Moldova, în special pentru cei din zonele rurale. Este vorba despre "Adoptă un boboc", proiect prin care studenţii mai "vechi" le-au transmis celor din anul I informaţii utile cu privire la oraşele în care aceştia îşi fac studiile, în ceea ce ţine de mediul academic, de oportunităţile de implicare civică, de locurile de muncă. Este vorba şi despre "Trimite o carte peste Prut", proiect demarat la Bucureşti şi preluat ulterior în alte oraşe din ţară, prin care sute de mii de volume de carte în limba română au fost transportate în Republica Moldova, din 2008 până astăzi zeci de localităţi rurale beneficiind de loturi de carte. 

Mi-ar plăcea să fac voluntariat în domeniul democraţiei participative, al drepturilor omului. Deşi, cred că pentru mine a cam început să treacă vremea voluntariatului. E timpul să îmi găsesc un serviciu plătit. Sunt etape care trebuie parcurse. Voluntariatul este una dintre ele. Este etapa care premerge angajarea.

Momentan cel mai important proiect în care sunt implicat este masteratul. Sperăm să putem continua proiectul "Trimite o carte pestePrut", cu Liga Studenților Basarabeni din București.

Viitorul voluntariatului în Republica Moldova depinde foarte mult de educația civică a tinerelor generaţii. Dacă se va merge pe stimularea implicării civice a tinerilor, pe sensibilizarea lor cu privire la principalele probleme ale societăţii şi la modalităţile în care ei se pot implica în rezolvarea acestor probleme, cred că vom avea o nouă generații de voluntari, mai bună decât precedenta.

Iuliana Mămăligă

Asociaţia Obştească "Soarta" implmentează proiectul "Îmbătrânire Activă prin Voluntariat"în cadrul Programului FHI 360 Consolidarea Societăţii Civile În Moldova.

Echipa de implementare a proiectului a realizat un interviu cu o fostă profesoară, care în prezent a devenit voluntară şi ajută alţi vârstnici la domiciliul acestora, uşurându-le existenţa.

Dnă Liubovi Cebotari, când si cu ce a început istoria Dvs. de voluntar?

Istoria mea de voluntar a început demult, când mama mea a fost lovită de paralizie, si pe parcursul a 12 ani a trebuit sa îngrijesc de ea. Atunci am citit multă literatură despre cum se poate ajuta persoanelor in aceasta situaţie, in primul rând, cum să oferi suport moral şi psihologic. Grija mea fata de mama nu a fost zadarnica – prin eforturi asidui am reuşit sa-mi pun mama pe picioare. Mai târziu, după ce ea a decedat, m-am gândit, ca as putea ajuta si alţi oameni aflaţi in situaţii similare. Am venit la “Soarta” si mi-am propus serviciile de voluntar - ştiam ca aici exista un program de voluntariat pentru persoanele vârstnice aflate in dificultate, deoarece si mama mea, la rândul ei, a fost beneficiara a “Soarta”.

Dnă Liubovi Cebotari, cum v-aţi cunoscut cu beneficiarul, pe care-l patronaţi?

La „Soarta” mi s-a propus un curs de instruire in domeniul voluntariatului si mi s-a propus o ersoana, cu care trebuia sa lucrez in continuare. Astfel am făcut cunoştinţă cu beneficiara mea – Olga Catruc, in vârsta de 88 ani, cu care ne-am împrietenit si am petrecut util timpul. Aceşti oameni, într-adevăr, au nevoie nu atât de susţinere materială, cât de comunicare, sprijin moral. De acest fapt m-am convins pe parcursul activităţii mele de voluntar, observând cum beneficiara se schimba, devine mai încrezută in sine şi mai optimistă.

Dnă Cebotari, în ce consta prestaţia Dvs. in calitate de voluntar la domiciliu?

Cu dna Olga, cel mai mult comunicam, am discutat cu ea despre lucruri minunate – cit e de frumoasa viaţa, câte se poate de schimbat in aceasta viaţă, care sa ne aducă bucurii. Împreuna am învăţat sa coasem si sa croşetăm, adică mai mult eu am învăţat de la ea, am scos discurile de vinil, pe care le păstra de pe timpuri d-na Olga, le ascultam, cântam, dansam.

Dnă Cebotari, ce învăţaţi din aceasta experienţă?

Am aflat foarte multe de când activez in calitate de voluntar la “Soarta” – pe lingă cunoştinţele obţinute aici, învăţ şi nemijlocit de la beneficiari, cum să-ţi trăieşti viaţa, oferind ajutor si primind o satisfacţie sufleteasca personala enormă. Atunci când îmi reuşeşte să le alin durerea si singurătatea, simt o mângâiere si o mulţumire comparabila cu satisfacţia pe care o ai când predai o lecţie reuşita in şcoală. Desigur, ca aceste persoane sunt diferite, uneori se simt mai bine, alteori – mai rău, dar mă strădui in orice situaţie sa le insuflu încredere, sa le demonstrez cit de frumoasa este viaţă şi ca ea nu constă doar din clipe grele sau din suferinţă, dar din mai multe momente plăcute. Acum dna Olga a plecat, voi fi repartizata la alt beneficiar, cu care, sunt sigura, ca voi putea aduce o raza de căldura si speranţa in viaţă unei persoane nevoiaşe.

 Dnă Liubovi Cebotari, desigur, ajutând pe cineva, o faci din timpul personal, depui efort... V-aţi gândit vreo data sa va deziceţi de voluntariat, sau sa luaţi o pauza?

Chiar dacă uneori a fost mai greu, nu m-am gândit niciodată sa abandonez aceasta activitate, deoarece a devenit o parte din viaţă mea. Celor care simt nevoia de a ajuta pe cineva, de a-si umple viaţa cu activităţi utile si necesare, le recomand sa devina voluntari, caci nu vor regreta.

În continuare Vă propun să aflaţi despre o nouă activitate pe care o derulează un fost pedagog în oraşul Soroca, actualmente voluntar al Asociatiei Obşteşti "Soarta".

Dle Tudor Tacu, cum aţi ajuns sa fiţi voluntar in Programul de voluntariat al vârstnicilor?

Despre programul de voluntariat pentru vârstnici am aflat de la colega mea dna Olga, care de ceva timp activează in calitate de voluntar la “Soarta”, si care mi-a povestit despre acest lucru – cum merge la domiciliul unor bătrâni in situaţii dificile, ii ajuta in măsura posibilităţilor, dar cel mai important – ii susţine moral, satisfăcându-le setea de comunicare. Acest lucru m-a interesat, dat fiind, ca personal am activat o perioada îndelungata in pedagogie, permanent fiind printre studenţi, in proces de comunicare, astfel simţeam si eu necesitatea de a-mi valorifica competentele profesionale si necesitatea de comunicare. Atunci m-am adresat la “Soarta” si am fost acceptat in calitate de voluntar la domiciliu.

Dle Tacu, cine este persoana pe care o patronaţi? In ce consta prestaţia Dvs. ca voluntar?

Actualmente, beneficiarul meu este Petru Luchin, un vârstnic imobilizat, dar cu o voinţă si dragoste de viaţă de invidiat. Periodic îl vizitez la domiciliu, discutam despre toate ce se întâmpla in lume, dar, mai ales, despre activitatea noastră din tinereţe. Mă bucur sa-l vad optimist, când îşi aminteşte si cu drag povesteşte despre viaţă si activitatea sa de pe timpul când era sănătos, despre soţia sa, care îl îngrijeşte foarte bine. Împreună analizam viaţa care a trecut, facem nişte concluzii, si e bine, când ai cui le spune, in acest fel ne este interesant la ambii si primim emoţii pozitive. Este si el bucuros întotdeauna sa mă vadă, si recent, când am fost o perioada de timp bolnav si nu am putut merge la el, am simţit ambii lipsa de aceasta comunicare.

 Dle Tudor Tacu, personal, din această activitate aveţi careva beneficii?

Beneficiul meu personal din lucrul de voluntariat este ca mi-am schimbat atitudinea fata de viaţă, care poate deveni interesanta, indiferent de vârsta si situaţia in care te afli. M-am simţit util in aceasta viaţă, mi-am amintit despre activitatea mea pedagogica. Am posibilitate sa-mi aplic cunoştinţele si metodele acumulate din pedagogie, psihologie, etc., dar principalul – ambii ne satisfacem necesitatea de socializare si nevoia de a ajuta pe cineva. Recomand si altor persoane in vârsta, care dispun de timp, posibilităţi si au dorinţa de a face bine pentru cineva, sa încerce voluntariatul – este o activitate plăcuta, necesara, cu efecte pozitive reciproce.

Vă mulţumesc mult şi vă doresc multă sănătate, optimism şi putere, să puteţi aduce o rază de speranţă şi căldură în viaţa celor trişti şi neputincioşi.