CAZUL PRELUAT SPRE LITIGARE DE IDOM – O NOUĂ CONDAMNARE LA CEDO A REPUBLICII MOLDOVA. 4000 EURO PENTRU VIOLAREA DREPTULUI LA VIAȚĂ PRIVATĂ A UNEI PERSOANE CARE TRĂIEȘTE CU HIV

Distribuie prietenilor:


P.T. v. Republica Moldova

Pe 26 mai 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza P. T. v. Republica Moldova (cererea nr. 1122/12). Reclamantul este o persoană seropozitivă. În anul 2011, după ce medicii confirmaseră boala sa, comisia medico-militară a eliberat reclamantului o adeverință cu privire la excluderea sa din evidenţa militară, în baza articolului 5 din Baremul medical, aprobat prin Ordinul Ministerului Apărării nr. 177 din 30.06.2003. La perfectarea buletinului de identitate în august 2011, reclamantul a trebuit să prezinte livretul său militar sau adeverința cu privire la excluderea din evidenţa militară, din care se putea deduce, cel puțin parțial, diagnosticul său.

Invocând încălcarea Articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) în fața Curții, reclamantul s-a plâns de divulgarea datelor sale medicale într-un document oficial care trebuia prezentat diferitor autorități.

Guvernul a invocat că reclamantul nu a inițiat nici o acțiune judiciară pentru a-și formula plângerile, neepuizând astfel căile de recurs interne. Curtea a notat că, deși aparent reclamantul ar fi putut să depună o plângere cu referire la publicitatea datelor sale cu caracter medical în baza informației conținute în adeverință, legislația în vigoare la momentul desfășurării evenimentelor prevedea că hotărârile Guvernului cu caracter normativ erau exceptate de la controlul judecătoresc. Astfel, instanțele de judecată nu puteau verifica dacă eventualul conținut al adeverinței cu privire la excluderea din evidența militară încălca dreptul reclamantului, odată ce acel conținut fusese aprobat în mod expres printr-o hotărâre de Guvern. Prin urmare, Curtea a considerat că reclamantul nu a dispus de un remediu eficient în practică și a respins obiecția preliminară cu privire la neepuizarea căilor de recurs interne.

Cu referire la fondul cauzei, Curtea a notat că deși ingerința în dreptul reclamantului în baza Articolului 8 din Convenție era prevăzută de lege, autoritățile naționale nu au demonstrat existența unui un scop legitim în acest sens. Curtea a considerat că modul în care erau protejate datele cu caracter medical în adeverințele cu privire la excluderea din evidența medicală era deficient și permitea terților să afle despre maladia care a stat la baza excluderii. Astfel, în lipsa necesității menționării unor detalii medicale atât de sensibile într-o adeverință care trebuie prezentată în diverse situații, inclusiv în cazul în care starea de sănătate a reclamantului nu avea vreo importanță aparentă, Curtea a considerat că ingerința fusese disproporționată și a constatat încălcarea Articolului 8 din Convenție în prezenta cauză. În consecință, CEDO a acordat reclamantului 4000 euro pentru prejudiciul moral și 1500 euro pentru costuri și cheltuieli.

Cazul a fost preluat spre litigante de Institul pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM).


Distribuie prietenilor:


Articolele publicate din 1 iunie 2020 nu au fost supuse verificarilor

logoStarNet

Hostingul si serviciile internet pentru administrarea portalului CIVIC.MD sunt oferite gratuit de compania Starnet