15 octombrie – Ziua Mondială a ”Bastonului Alb” – simbol al libertății mele personale



Ziua Mondială a ”Bastonului Alb”

Ludmila Ababii deși nu trăiește într-un întuneric total, problemele de vedere îi afectează capacitatea de a face faţă provocărilor unei zile obişnuite. Ludmila are 27 de ani și vine din orașul Drochia din Nordul Moldovei. Incă din copilărie, accentuarea problemelor de vedere au facut-o pe fată să resimtă tot mai des provocările vieții, una din cele mai importante fiind finisarea unei facultați.

Viața drept provocare…

Prima încercare în acest sens a fost Facultatea de Drept a Universitații ”Aleco Russo” din Bălți. După un an, din motiv că deficiența de vedere progresa intens, precum și a altor probleme sociale, Ludmila s-a transferat la aceeași facultate doar că la Colegiu ”Prometeu” din Soroca.

Provocările ce țin de obținerea unui loc de muncă, au dezamăgit-o treptat pe fată și aceasta a făcut-o să se retragă la casa părintească pentru o perioadă. Dragostea părinților și bucurile aduse de nepoțelul Alexandru din partea fratelui, nu au putut s-o retina pe Ludmila prea mult acasă.

Mereu în încercări

Astfel că după cinci ani, Ludmila hotărăște să se lupte la propriu cu provocările și vine la Chișinău pentru a se angaja ca muncitor la ÎI ”Coroana Universului”. La sfatul președintelui Înterprinderii – Alexei Romanenco, precum că domnișoara Ababii este o fată ageră ce deține multe calități și merită să se înscrie la Universitate. În acest sens, Ludmila n-a stat prea mult pe gînduri și s-a eliberat repede din funcția pe care o deținea, mai ales că și salariul de aici era unul simbolic. La fel și la încurajările și insitențele prietenului acesteia, Roman Guțu, care deși este nevăzător a reușit să obțină licența în domeniul tehnologiilor informaționale, Ludmila s-a decis să schimbe serviciul pe facultate.

Din nou studentă

Astfel, în toamna acestui an, Ludmila Ababii s-a înscris la Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării ale USM. Deși ar fi preferat să studieze limbile străine precum engleza sau italiana, fata aplicat la Jurnalism considerînd că aici se va descurca mai ușor.

La întrebarea cum se simte acum printre studenții de la Chișinău comparative cu cei din Bălți și Soroca, Ludmila spune că bine, doar că uneori e agitată și frustrată, ”probabil că acum vederea mea a scazut mult comparativ cu anii precedent cînd mă descurcam de una singură” – a menționat fata. ”Colegii sunt deschiși cu mine, mă susțin mult, mai ales șefa grupei care mereu mă ghidează prin holul facultății ca să găsesc mai ușor auditoriile sau biblioteca. Cind este vorba de Xerox, colegii îmi dau copiile în maină, nu este nevoie să mă duc să stau la coadă cu ceilalți studenți, pentru că e mai complicat pentru mine să arăt paginile, de unde pînă unde trebuiesc copiate!” – spune Ludmila cu un semn de recunoștință la adresa colegilor ei.

O societate neinformată

Din păcate profesorii nu sunt familiarizați cu programele ajutătoare studenților slabvăzători sau nevăzători, precum ar fi JAWS, ZOOM Text, sau alte sisteme sonore, aceasta fiind o practică absolut nouă pentru multe instituții de învățămînt din Republica Moldova. De aceea, de multe ori, din această cauză, unii studenți cu dizabilități nu se pot integra de rînd cu semenii lor, și se închid în ei, se izolează şi rareori mai doresc să își continue studiile.

În acest sens, Ludmila a prezentat și alte problemele majore cu care se confruntă în societate persoanele slabvăzătoare sau nevăzătoare. Acestea fiind: lipsa semafoarelor sonore, spații publice neadaptate, trotuare inaccesibile, transport public care să anunțe Numerele acestora în stații, etc. Chiar dacă există multe probleme, Ludmila consideră că tinerii de astăzi au mai multe oportunități de afirmare.

Noi șanse și oprtunități

Din discuțiile avute, Ludmila ține să menționeze mai multe instutuții precum ar fi și Centrul de Informare și Reabilitare al Societății Orbilor unde a reușit să învețe cît de cît Sistemul punctat Braille, deprinderile de viață cotidiană, orientarea în spațiu, precum și Centrul ”Fără Bariere” din cadrul USM. Datorită acestui centru, studenta Ababii reușește să se pregătească de orele de curs, aici ea scanează cărțile necesare pentru lecții și învață cu ajutorul unui Magnificator special, care mărește scrisul.

Ziua Mondială a Bastonului Alb

Întrebată despre Ziua Mondială a Bastonului Alb, Ludmila spune că despre aceasta a auzit doar aici la Chișinău, și nu cunoaște prea multe. Pentru ea personal însă, Bastonul Alb, (chiar dacă doar în cazuri extremale îl folosește), ca și pentru alte persoane cu deficiențe de vedere, acesta reprezintă un sprijin de nadejde in momentele de încercare, totodată, și un simbol al independenței.

 

Autor: Mariana Țîbuleac