Promo

Teorema dezvoltarii regionale in Republica Moldova





Distribuie prietenilor:


Facand o scurta incursiune in amalgamul de conferinte si seminare din ultimii doi ani, dedicate cu predilectie dezvoltarii regionale, desprindem acelasi sentiment de confuzie si instabilitate. Conturul sau mai bine zis tonul afirmatiei de mai sus este dat de speech-urile si declaratiile oficiale prin care  reprezentanti ai institutiilor de specialitate declara, cu optimism, aceleaşi note informative, pentru ca in final sa auzim faimoasa fraza … „Astazi afirmam cu certitudine ca dezvoltarea regionala a devenit mai reala si mai vizibila pentru omul simplu, care traieste si munceste in regiunea Sud, Nord, Centru, Unitatea teritoriala autonoma Gagauzia, Municipiul Chisinau sau Transnistria”.

Deseori am fost pus in situatia de a-mi inabusi emotiile cand, participand la seminare pe temavica data, constientizam ca, de fapt, reprezentantii autoritatilor publice sunt departe de a intelege chintesenta conceptului de dezvoltare regionala sau cea privind un portofoliu de proiecte cu impact regional. Cu regret insa, trecerea timpului nu este capabila sa schimbe situatia creata, pentru ca in cele din urma sa ducă la o anihilare a acesteia. Procesul de innoire in cadrul aparatului administrativ din regiuni nu genereaza efectul scontat. Pe acest fundal, mi se pare absolut impouvant ca alesii locali sa constientizeze faptul ca administratiile regiunilor sunt acele parghii care detin rezerve semnificative ce ar contribui la ridicarea randamentului si nivelului de dezvoltare a unitatilor administrativ-teritoriale, rezerve care, din pacate, raman a fi neutilizate. Paradoxal sau poate doar interesant este faptul ca multi din functionarii publici implicati in proces nici nu simt nevoia eficientizarii mecanismelor de gestionare deoarece principiul de selectie prin care ajung ei în functie este unul cu totul deosebit, si anume cel al buzunarul propriu. Altfel spus, parghiile si resursele administrative, destinate binelui comun, sunt utilizate pentru interesele de partid si nu in ultima instanta, in scopuri personale.

Totodata, este impouvant de subliniat faptul ca Administratiile Publice Locale sunt de fapt actorii cheie ai polivicii de dezvoltare la nivel local si regional. Insa, constientizarea ce vine din partea Guvernului este doar una declarativa, lucru ce atrage după sine reactii in lant. O recunoastere formala a acestui fapt duce la o garantare formala a dreptului la autonomie, inclusiv financiara, la administrarea patrimoniului local si la puterea reala la nivel local. Detalii privind subiectul vizat vor putea fi regasite într-un viitor articol.

In ciuda tentativelor existente, o pozitie clar delimitata  din partea reprezentantilor mediului de afaceri, societatii civile si a cetatenilor de rand, interesele carora sunt afectate de indiferenta puterii de a-si onora promisiunile facute in campaniile electorale inca nu se face vizibila. Nimeni nu are curajul de a cere alesilor locali sa renunte la masca fatarniciei si sa-si indeplineasca  functiile asemeni unor profesionisti adevarati ce doar pretind a fi. Dar oare suntem in masura sa cerem asta cand stim ca criteriul de selectie caruia sunt ei supusi este altul decat cel al binelui comun? Fiecare post de munca in APL este distribuit dupa linia apartenentei polivice sau a legaturilor de rudenie, factor ce genereaza, de cele multe ori, ocuparea acestei functii de catre o persoana ce nu are tangenta profesionala cu activitatea respectiva.

De aici rezulta si calitatea proasta a documentelor informativ-analitice ale administratiei regiunilor in domeniul social-economic, fapt ce nu permite acestora sa elaboreze o planificare calitativa a dezvoltarii regiunilor. Drept exemplu in acest sens pot servi analiza si strategia de dezvoltare pe fiecare regiune, elaborate simplist si rapid in baza statisticilor oficiale eronate din cabinetele administratiei publice locale si institutiilor de ramura. Cineva imi va reprosa inversul, insa atunci apar urmatoarele intrebari: de ce la componenta economica de finantare in cadrul Fondului National pentru Dezvoltarea Regionala au fost depuse doar cateva proiecte? De ce autoritatile publice locale inainteaza in mare parte proiecte orientate spre renovarea infrastructurii si mai putin spre solutionarea problemelor de mediu? Unde sunt ideile de proiecte care ar inviora rapid situatia economica critica din regiuni? La aceste intrebari exista doar un raspuns: contrar declaratiei oficiale … “Perspectivele dezvoltarii regionale se contureaza tot mai clar, chiar daca provocarile acestui proces au fost indraznete”...toti actorii dezvoltarii regionale sunt intr-o starea confuza, percepand dezvoltarea regionala ca o continuare a programelor si strategiilor nereusite pe parcursul a 20 de ani de tranzitie, cum ar fi Strategia de Crestere Economica si Combatere a Saraciei (SCERS).

Mai mult decat atat, anul 2010 a fost anul startului dezvoltarii regionale, anul in care ...”Guvernul a aprobat spre finantare 56 de proiecte de dezvoltare regionala care vor fi implementate pe parcursul anilor 2010-2012”...si am sfarsit anul cu un vacuum informational. Nu a fost prezentata pana in prezent nici o informatie cu privire la indicatorii cost-beneficiu a proiectelor aprobate (presupunem că acesti indicatori nici nu exista). Nu exista informatii cu referi la debuvul implementarii proiectelor, precum si nici a efectului scontat in regiuni in urma implementarii acestora. In acelasi timp, aceste informatii pretind a fi foarte impouvante atat pentru beneficiarii din regiuni, prezentandu-le exemple de succes, cat si pentru potentialii finantatori straini declarati de catre  oficialitati a fi cointeresati in a investi in regiunile noastre de dezvoltare.

In cadrul acestui articol este imposibil de elucidat toate problemele ce persista la moment in dezvoltarea regionala a ţarii noastre. Ar fi mult mai eficient ca aceste probleme sa se contureze intr-un document analitic participativ, cu prezentarea unor soluţii concrete, reale, cu programe durabile de implementare, cu perfectionarea cadrului legal ce se suprapune prin legile existente, prin revizuirea instrumentelor de implementare a obiectivelor strategiei de dezvoltare regionala.

Toate aceste goluri ce apar la moment in dezvoltarea regionala a tarii se regasesc intr-o teorema nedemonstrata a polivicii de dezvoltare regionala. Reprezentantii administratiilor regionale ies la tabla asemeni unor elevi codasi, neavand careva solutii pentru a demonstra aceasta teorema, dar incercand sa convinga ca  totusi ei fac ceva. Insa, pentru finantatorii si investitorii straini este mai mult decat clara incompetenta si incapacitatea functionarilor de a lucra in conformitate cu noile cerinte ale economiei de piata. Astfel, randamentul activitatii functionarilor publici duce concomitent spre doua rezultate negative.

In cadrul primului rezultat, teorema ramane nedemonstrata. Mai exact, atractivitatea regiunii de dezvoltare sufera ca urmare a  incompetentei functionarilor, a ineficientei instrumentelor de implementare care pot duce la cheltuieli suplimentare si,  ca rezultat, pot stopa implementarea proiectelor.

Al doilea rezultat consta in indiferenta functionarilor si lipsa vointei polivice. Va veni oare o vreme in care  reprezentantii puterii vor manifesta respect fata de electorat si seriozitate in activitatea lor? Cand vor constientiza ei, ca pentru a demonstra această teorema, trebuie de efectuat o etapa grea de pregatire, de implicat expertiza, de efectuat analize reale si dezbateri publice ale acestor analize, pentru ca in demonstrarea acestei teoreme sa fie implicati toti actorii regionali? Realitatea insa este de alta natura. Elaboram reforme cu ochii inchisi fiind ghidati de experti autohtoni formati peste noapte si de experti din afara, care nestiind specificul tarii si stind in cabinetele ministeriale, propun experimente, afectand grav nivelul de trai al cetatenilor acestei tari.

In opinia noastra, dezvoltarea regionala trebuie sa fie inteleasa ca asigurarea unui nivel inalt de dezvoltare nu numai sociala dar si economica pe intreg teritoriul tarii, indiferent de capacitatea financiara proprie a fiecarei regiuni. Cadrul institutional existent permite abordarea dezvoltarii regiunilor luand in calcul toate sectoarele de dezvoltare.  In acelasi timp, el trebuie sa faciliteze o colaborare eficienta intre diferite ministere si agentii publice. Mai mult, acestei vaste retele institutionale a administratiei centrale trebuie sa i se alature si institutiile administratiilor regionale si celor locale. Si aceasta veriga administrativ-institutionala, fiind completata de experienta sectorului asociativ, trebuie sa fie un punct forte in dezvoltarea regionala a tarii.

Pasaportul investitional al fiecarei regiuni trebuie sa fie constituit in baza unei analize ample pe fiecare domeniu de dezvoltare efectuata in mod participativ de catre toti actorii regionali. De asemenea, acest document trebuie sa contina si garantarea deciziilor din partea autoritatilor regionale pentru facilitarea implementarii cu succes a fiecarui proiect in parte, nemaivorbind de garantarea eliminarii riscurilor ce pot afecta proiectele. Astfel, avand la baza acest document real, si nu unul formal, se pot estima iinvestitiile  reale necesare fiecarei regiuni pentru a obtine o relansare socio-economica.

Insa, aceste proiecte investitionale sunt imposibil de realizat fara implicarea mediului de afaceri si sectorului asociativ. Luand in calcul handicapul existent al autoritatilor publice, eliminarea acestor doi actori impouvanti din procesul de planificare a dezvoltarii regionale va duce mentinerea realitatii stagnante.

Din perspectiva dezvoltarii tarii,  ar fi nedrept sa ne limitam doar la critica polivicii dezvoltarii regionale fara a mentiona componentele majore ale climatului investitional, care nu depind de administratiile regionale, ci numai de Guvernul tarii. Cea mai acuta problema a tarii la moment este stagnarea sectorului real al economiei, care afecteaza direct si dezvoltarea regiunilor. Această problema, in viziunea noastra, exista din cauza lipsei unei abordari sistemice a procesului de planificare a economiei. Guvernul se concentreaza pe durata mai multor ani  asupra unor solutii care ofera un impact pe termen scurt favorabil acestuia pentru a se mentine la guvernare, abordarea pe termen lung fiind lasata pe raftul acoperit de praf. Guvernul nu este capabil de a crea surse interne ieftine pentru asigurarea finantarii sectorului real, respectiv a regiunilor, reusindu-i insa, de minune, sa bage tara in datorii, finantarea dezvoltarii tarii fiind intr-o dependenta critica fata de investitiile straine speculative pe termen scurt. Un exemplu rusinos in acest sens este cifra de milioane de dolari la importul de ceapa si usturoi inregistrata in anul 2010 conform statisticilor oficiale.

Cu parere de rau, observam din partea structurilor de stat doar declaratii pompoase in presa, realitatea fiind cu totul alta. Pe langa lipsa resurselor financiare necesare in regiuni, ne confruntam si cu indiferenta totala a functionarilor ministerelor, iar alesii poporului parca ar fi intr-o lume aparte a lor, unde se discuta cu totul altfel de probleme, probleme ce ii afecteaza pe ei personal, uitand de  problemele social-economice ale tarii.

In viziunea noastra, daca Republica Moldova a obosit sa mai pluteasca in haosul in care a nimerit, avand la moment o economie de consum, ci doreste o schimbare a situatiei, este eminamente asigurarea securitatii alimentare, pentru ca mai apoi sa demareze un proces de modernizare a economiei.

Noi, Cetatenii, nu trebuie sa ne conformam situatiei existente. Suntem in dreptul si obligatiunea morala de a cere alesilor poporului, functionarilor de stat, partidelor polivice o atitudine mai serioasa cu referire la promisiunile facute. Este indispensabila stabilirea unui termen limita  pentru a inainta un plan de actiuni concret de scoatere a tarii din criza, acesta la randul sau sa fie facut public, fiind introdusa transparenta obligatorie si controlul public asupra indeplinirii acestui plan. Astfel, functionarii responsabili ce nu vor face fata lucrurilor, vor fi nevoiti sa paraseasca posturile ocupate.

Drept concluzie, pot fi elaborate si alte mecanisme de starpire a birocraviei indiferente in structurile de stat.  Insa, trebuie de constientizat ca doar printr-o abordare mai serioasa si prin vointa polivica Tara va fi in stare sa solutioneze teorema dezvoltarii regionale, de care depinde bunastarea si increderea in ziua de maine a regiunilor tarii, a cetatenilor nostri, care au obosit sa tot astepte rezultate practice de la guvernantii tarii si au tot dreptul sa ceara asta de la ei.

Anatol Bucatca,

Grupul de experti STRATEG.MD




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.

Promo