Despre oratorie, Toastmasters şi voluntariat

Ajută-ne să distribuim acest articol:

395748_3148439067677_2084858270_n

Am cunoscut-o pe Cătălina Iucal în cadrul unui evenimnet Toastmasters. Mai apoi am aflat că e preşedintele Clubului Oratorilor. Hmm... mi-am zis eu, sună foarte interesant şi nou pentru mine, Clubul Oratorilor. O cunoştinţă comună mi-a spus că domnişoara Iucal este foarte activă în domeniul civic, mai ales că este membru Toastmaster International. Aşa că, vă las pe voi să o descoperiţi mai bine pe Cătălina, în interviul de mai jos.

Cînd ai început să faci prima dată voluntariat?

Eu am început să fac voluntariat cînd aveam vreo 14 ani, la Ungheni, în organizaţia „Caseopeea”. Dacă e să fiu sinceră, nu m-am gîndit o clipă că fac voluntariat şi nici pînă astăzi în mintea mea nu pun activităţile mele pe categorii. De ce? Pentru că, de fapt, pentru mine era o şmecherie pentru a creşte în dezvoltarea personală, pentru a interacţiona şi a face schimb de cunoştinţe. Nu  am fost un copil de stat în casă. Ideea este că pe atunci locuiam la ţară şi nu prea duceam eu dorul de activitate, pentru că buneii aveau hectare multe şi animale de care era nevoie de îngrijit. Ei, dar asta nu îmi acorda doza de informare, dezvoltare şi relaţionare de care aveam nevoie. Aşa că eu făceam mari sacrifiicii şi eforturi ca să am timp şi de aşa zisul voluntariat, care îmi permitea să fac parte dintr-o echipă de tineri creativi, interesanţi, capabili de realizări îndrăzneţe.

Practic, cam asta este forţa "drive" şi beneficiul care m-a motivat de fiecare dată să mă implic într-o activitate. Nu o să vă vină să credeţi că multă lume nu înţelegea acest principiu şi mă considerau cam stranie.

Mai tîrziu, cînd am devenit studentă la Chişinău, am avut ocazia să intru în grupurile de organizare a multor acţiuni şi proiecte umanitare, culturale, etc. Am făcut parte din prima echipă de organizare a Festivalului Voluntarilor în cadrul organizaţiei Serviciu pentru Pace, am ghidat voluntarii străini în activităţile lor din Moldova, proiecte ecologice de plantare a pomilor, am organizat tabere de vară pentru copii din zonele rurale, caravana de Crăciun LOVE AND CARE FOR MOLDOVA, vizite şi sponsorizări pentru familii nevoiaşe.

Care au fost cele mai recente activităţi de voluntariat, în care te-ai implicat?

Cele mai recente activităţi de voluntariat, dacă vrei să le numim aşa, mentoring, sunt implicată în mai multe proiecte de reabilitare a tinerelor aflate în diferite riscuri şi proiecte de dezvoltare a abilităţilor de oratorie a tinerilor din Moldova.

Astăzi nici nu mai vorbesc de motivaţie-e parte din mine. E ca şi cum ar trebui să răspund de ce mănînc un măr-pentru că are vitamine, îmi dă energie şi mă ţine sănătoasă. Cam acelaşi lucru e şi cu practicarea diferitor activităţi pe care le fac, este o relaţie de win-win. Mă ţine bine informată, în mijlocul unui networking puternic, în continuă dezvoltare şi...cel mai mult, ADOR plăcerea de a face lucrurile să se întîmple şi oamenii să beneficieze de asta sau să păşescă pe nivelul atins de mine şi să facă şi mai mult.

Care ar fi viitorul educaţiei non/formale în ţara noastră?

Se tot spune că timpul trece din ce în ce mai rapid şi e foarte adevărat. Tocmai de asta viteza momentului de învăţare a crescut şi ea.

Îmi amintesc cum strabuneii mei spuneau cu mare mîndrie că au făcut 4 clase şi asta le-a fost dejuns să treacă prin viaţă. Înţelepciunea experienţelor i-a învăţat mai mult. Azi, noi am inventat tot felul de masterate, doctorate, de la care nu primim nici o plăcere, care ne ia din timpul nostru de a fi cu adevărat bun în domeniul nostru. Cel puţin, în Moldova, sistemul nostru educaţional formal este foarte plictisitor şi zădarnic. O să recunosc aici, spre nenorocirea profesorilor mei, că imi pare foarte rău de cei 5 ani de facultate, cu masterat cu tot. Am pierdut mult TIMP. Am învăţat lucruri foarte bune, dar pe care le-aş fi putut învăţa şi singură, cu multă plăcere şi dăruire, dacă programul şcolar mi-ar fi dat şi cursuri de gîndire critică şi analitică, oratorie şi metodologii de învăţare individuală, exprimare, descoperire vocaţională, etc.

Timp de doi ani, m-am concediat de la  trei job-uri. De ce? Pentru că eu nu mai fac ceea nu îmi place şi ce nu îmi dă posibilitate de creştere. Nu mai dau TIMPUL pe "Las' să-mi crească  pensia".

Mă bucură faptul că acest număr al oamenilor care fac ceea ce le place e în creştere. De aceea, cred că tinerii cu adevărat dornici de afirmare  dau un foarte bun viitor educaţiei non-formale în Moldova. Mai mult, am ocazia să cunosc tineri care investesc în dezvoltarea lor personală şi împărtăşesc şi cu alţii. E o reţea foarte bună de ONG-uri şi programe care oferă acest lucru. Iar de aici nu mai rămîne mult ca educaţia non-formală să ia amploare şi să completeze util şi sinergic sistemul educaţional de învăţămînt.

Ce moment mai deosebit ai avut, în activitatea ta de voluntar?

Momentele din viaţa noastră ni le facem noi, dar am avut parte şi de surprize. Plăcute sau neplăcute, ele oricum dau energie vitală şi te uimeşti cum se poate întîmpla să fii persoana potrivită la momentul potrivit sau cum prezenţa ta poate modifica cursul evenimentelor.

Cele mai deosebite momente le-am trăit cu echipe de lucru în proiecte. Nu mai conteză ce faci şi în ce anutraj eşti  dacă ai o echipă care face totul posibil şi este unită prin comunicare şi transparenţă. E o relaţie de o viaţă. Faptul că am găsit oameni care susţin acelaşi scop şi care îşi pun tot efortul în realizarea lui m-a fascinat întotdeauna.

Apoi am avut momente deosebite şi singură. Cele mai multe dintre ele vor continua pentru toată viaţa şi astea sunt vizitele mele la familii care au nevoie nu doar de suport material, dar şi de spirit, motivaţie şi încredere în sine. Poveştile lor de viaţă sunt incredibile. Momentele culminante din toată treaba asta sunt acelea în care intru în casele lor şi picii îmi sar în braţe pentru o îmbrăţişare de care nu mă voi despărţi niciodată şi care este cea mai pură manifestare a IUBIRII. Am avut o lecţie pe care am învăţat-o de la o fetiţă de 4 anişori, care nu mai avea mult de trăit, că dai din IUBIRE fără ca să aştepţi momentul potrivit. Mai am fotografia îmbrăţişării ei. Zilele astea am realizat că am vreo 5 fotografii în care stau cu oamenii în îmbrăţişare şi sunt minunate.

Să ştiţi că toate aceste experienţe îmi dau o încărcătură pe care nu întotdeauna o pot suporta şi îmi doresc mult să o împărtăşesc tuturor. De aceea, am hotărît, recent,  ca toţi cei intereaţi să găsească insiraţie, motivaţie şi meditaţie pe un site, la care încă lucrez www.viatateinspira.com

Povesteşte-ne mai multe despre implicările tale de la Clubul Oratorilor?

Clubul Oratorilor face parte din gama lucruilor care plac sufletului meu şi pentru care investesc mult timp, chiar dacă reacţia nu este inversă, oricum, se răspîndeşte impact în societate.

Anul acesta sunt preşedintele Clubului şi împreună cu echipa, încerc să îi dau un suflu de inovaţie de fiecare dată, să căutam surse de învăţare în comun, unul de la altul, prin evaluări constructive, etc.

Anul acesta Clubul va organiza cea de-a doua ediţie a Concursului Naţional de Oratorie aşa că urmează o perioadă mai activă. Toţi cei interesaţi pot urmări anunţurile despre şedinţele noastre pe pagina de facebook sau pe site-ul www.orator.md

Ce ai învăţat nou de la acest Сlub?

În primul rînd, am învăţat că în jurul meu sunt oameni de valoare, care dau din cunoştinţele lor, din timpul lor pentru creşterea altora. Libertatea de exprimare şi încurajarea sunt forţele motrice ale activităţilor noastre. Viziunea bazată pe prietenie şi performanţă mi-a deschis şi mie orizonturi ale dezvoltării personale.

Clubul Oratorilor mi-a dat şansa să mă afirm ca lider, să fiu în mijlocul tinerilor activi şi să mă simt încurajată în speranţele pe care mi le pun pentru viitorul Moldovei.




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.