Sunt musulman moldovean, însă lumea nu mă înțelege

Ajută-ne să distribuim acest articol:

altDupă un an de la oficializarea cultului islamic, Eduard Cărăuş, unul dintre fondatorii Ligii Islamice, ne spune cum e să fii musulman în Moldova. În opinia lui, oamenii ar fi mai toleranți față de musulmani dacă mass-media şi unele partide politice nu ar face speculaţii pe seama religiei.

Cum a pătruns islamul în viaţa ta şi de unde până unde un moldovean, un creştin a ajuns să fie musulman?

M-am convertit la islam în anul 2000. Înainte de face acest pas, m-am documentat, am citit multă literatură în română, pentru că pe atunci nu ştiam deloc araba. În acele cărţi am găsit răspunsuri pe care le căutam demult. În plus, sunt din Călăraşi şi în localitatea noastră erau musulmani. Datorită unei persoane de etnie turkmenă, am aflat despre un alt unghi de abordare, o altă viziune asupra credinţei. Treptat, prin discuţii, mi-am aprofundat cunoștințele și până la urmă m-am convertit. Împărtăşesc religia musulmană de la vârsta de 19 ani.

Cum a perceput familia opţiunea ta?
Tatăl meu nu era în ţară, era plecat, dar când a aflat vestea a avut o atitudine tolerantă. Pot spune că uneori chiar era mândru de alegerea mea. Avea mulţi prieteni din Caucaz şi le zicea: “Eu sunt creştin, iar fiul meu este musulman!” În schimb, mama vine dintr-o familie cu tradiții ortodoxe puternice și s-a indispus, pentru că nu am consultat-o în această privință. Ea considera că cineva m-a influenţat. Pe parcursul anilor însă mama a înțeles că opțiunea fiului său nu a fost o aventură, ci o convingere. Acum am şi eu o familie și mama chiar ne admiră pentru felul nostru de a fi. Când mergem la ţară, pe la cimitir sau în alte locuri, ea vede cum este îmbrăcată soţia mea, cum ne comportăm şi observă că mai degrabă noi corespundem mai mult normelor bisericii ortodoxe decât ei, deși sunt creştini. De parcă le-am da o lecţie tacită de moralitate.

Eduard, cum se simt musulmanii în Moldova? În cazul tău e destul de neobişnuit să fii „modovean musulman”?
Mă simt acasă. Îmi dau seama că societatea nu mă înțelege. Pentru mine însă nu este o povară să le explic oamenilor de ce am luat această decizie. În general, mai des sunt ofensate femeile musulmane. Oamenii reacţionează foarte neprietenos când văd femei în port islamic. La bărbaţi, semnul distinctiv e barba. Mulți îmi dau tot felul de întrebări și ironizează: “Poate eşti preot, poate eşti călugăr?”. De obicei, oamenii nu-şi afişează direct convingerile religioase, se tem că lumea din jur îi poate percepe greşit, de aceea mulţi îşi voalează identitatea.

Continuarea interviului citiți pe www.discriminare.md




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.