Ana Indoitu-Pe treptele succesului

Ajută-ne să distribuim acest articol:

IMG_9562

Despre domnisoara care va voi povesti astazi pot spune ca este o fire vesela si mereu glumeață, la vârsta de 18 ani a atins culmele succesului, însă nu se oprește aici. Am cunocut-o la traninguri organizate de CTJM și de atunci am devenit prietene. În prezent este elevă în clasa a XI la Liceul teoretic „Mihai Eminescu”, Anenii Noi. Despre Ana Indoitu se știe că de mică a îndrăgit mass-media, iar primele poezii și eseuri care le-a scris au fost citite și corectata de mama sa, care i-a fost alaturi mereu, iar primele eseuri le-a publicat în revista republicană ,,Tribuna Copiilor" la care este și reporter.

V-ați imaginat vreodată să posedați o scrisoare de mulțumire chiar de la președintele Statelor Unite Barack Obama? Eroina noastră de astăzi se poate mândri cu astfel de scrisoare fiindca Ana Indoitu a ales mereu drumul cel mai greu știind că la final succesul o va aștepta cu brațele deschise. Nu i-a fost frica să i-a unele decizii importante de una singura și asta a ajutat-o să se maturizeze atunci cînd adolescentii de vârsta sa abia au părăsit jocurile copilăriei.

Ai facut voluntariat, unde, cât timp si prin ce te-a impresionat?

Am început să practic voluntariatul încă din gimnaziu. O făceam fără ca să îmi dau seama că se califică drept muncă de voluntariat. Totul a pornit de la faptul că semenii mei doreau ceva mai mult decât lecţii,adică simţeau nevoia de mai multă activitate extra-curs. Am preluat ideile lor şi am adăugat iniţiativa mea şi timp de 2 ani am activat în Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor în calitate de preşedinte.

Am realizat că pot schimba monotonia şi tinerii sunt o putere de altfel. Şi, pornind de aici,activitatea mea în calitate de voluntar a luat diverse forme,începând cu sănătatea educativă (proiectul “Tinerii pentru prevenirea HIV/SIDA”), persoanele social-vulnerabile de la Crucea Roşie din Anenii Noi şi finisând cu schimbul de experienţă culturală în Republica Cehă şi Anglia.

În afara ţării, mai precis în SUA, am făcut peste 370 de ore de voluntariat. Pot chiar să mă laud cu scrisoarea semnată de către Barack Obama drept recunoştinţă pentru cele mai mult de 100 de ore de muncă în folosul comunităţii. Toată această muncă ar încăpea într-o carte dacă m-aş apuca s-o descriu pe îndelete, dar din lipsă de spaţiu, aş enunţa partea cea mai esenţială: Voluntariatul este Omul din mine, cel care a crescut tot mai mult prin fiece activitate şi care astăzi priveşte cu alţi ochi la societatea actuală, care se află constant şi inconştient într-o sete de acest Om al schimbării.

Povestește-mi despre programul ,,Flex, ce a însemnat el pentru tine?

În anul 2009 am participat la concursul de selectare a tinerilor în programul FLEX (Future Leaders Exchange)organizat de către Consiliile Americane din Moldova.În euforia emoţiilor,fiind pe atunci în clasa a 9-a, am aflat că plec în SUA şi, recunosc, am conştientizat cu adevărat acest fapt abia când eram în avion deja.

America m-a întîmpinat frumos! Surprinzător de neaşteptat m-am adaptat rapid şi cu o mare uşurinţă la tot ceea ce era nou pentru mine. Am zburat tocmai în vestul îndepărtat, şi anume în Estacada, statul Oregon –un mic orăşel alături de Portland. Am fost primită de o familie gazdă minunată, cu care menţin legăturile şi până azi şi care m-a susţinut enorm în timpul şederiii mele în State. La şcoală, interesant de tot! Datorită testului de cunoştinţe generale, am fost primită în clasa 12-a (nu uitaţi că abia absolvisem clasa a 9-a) –Challenge accepted! După practica americană, mi-am ales individual un orar al lecţiilor şi plus la asta, după începutul anului de învăţământ am aderat la vreo 5 cluburi de activităţi extra-curs. Experienţa mea la şcoală a fost una memorabilă! De ce am avut nevoie cel mai mult?! Spirit cât mai activ! Am fost membru al Consliului de Elevi, am cântat în Corul şcolii, am făcut volei şi tenis, am făcut proiecte de voluntariat ş.a, toate acestea constituind un ansamblu foarte motivaţional de activităţi ce au transformat şcoala într-un punct de stimul pentru mine. În ceea ce priveşte notele, am fost pe panoul de onoare tot anul de studii. Profesorii mi-au devenit prieteni, iar colegii erau toţi foarte drăguţi şi amabili. O atmosferă de care mi-i dor foarte mult.

În afară de şcoală, am făcut mult voluntariat.Începînd cu septembrie,pînă în aprilie,în fiecare weekend făceam ceva nou,ceva pentru şi cu oameni. Am avut un program foarte încărcat, dar nu regret alegerea făcută pentru că datorită acestui fapt, am avut şansa să călătoresc şi să cunosc locuri de vis. Printre destinaţii se numără Chicago –oraşul vînturilor şi insula Honolulu, Hawaii.

Tot ceea ce am facut, am văzut, am învăţat a sumat o schimbare majoră a vieţii mele. De altfel, programul FLEX fost un test serios de independenţă, maturitate şi responsabilitate. Şi cel mai important, misiunea principală a acestuia a fost realizată - mi-am lărgit orizontul cultural, am interacţionat cu oameni noi şi am construit un pod de legătură între ţara noastră şi Statele Unite ale Americii.

Întreaga experienţă de schimb a presupus şi încercări mai dificile, începând de la nivelul de cunoaştere a limbii engleze, diferenţa de viziuni şi terminînd cu sacrificiile şi deciziile mature pe care trebuia sa le iau,dar aceasta nu m-au împiedicat să profit din plin de timpul petrecut acolo. Şi am învăţat o lecţie,care este de o mare importanţă: “Când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg Universul conspiră pentru îndeplinirea visului tău.”(Paulo Coelho), de aceea trebuie să treci peste temeri, să deschizi ochii şi să cucereşti orizonturi noi.

Cu ce te ocupi acum, ce proiecte ai și activități extrașcolare?

Sunt la liceu, în clasa a 11-a şi la fel fac parte din Consiliul Local al Copiilor şi Tinerilor. În afară de aceasta, sunt membru al organizaţiei de voluntariat ADVIT Moldova şi sunt la început de cale în activitatea de voluntariat European. În viziunea mea, concentrarea pe potenţialul tinerilor reprezintă construirea unui viitor de success,deaceea profit de toate oportunităţile oferite tinerilor şi particip activ în societate. Fac parte dintr-un ONG pentru tineret şi îmi place să mă implic, deaceea, curînd voi fi implicată într-un proiect de mediatizare cu organizaţia “People in Need”Moldova. Nu renunţ la vechiul meu obicei de a scrie şi cînd găsesc timp scriu la ziarul “Adevărul de Anenii Noi”, relatând subiecte “tinere”. Fac fotografie, călătoresc, când am ocazia şi vorbesc cu oamenii, fiindca asta îmi place cel mai mult, să-i ascult, să-i înţeleg şi să-i cunosc.

Cum consideri activitațile extrașcolare, sunt benefice în viața unui elev?

Un DA ferm! Am spus-o de multe ori,dar nu ezit să repet: Noi la şcoală învăţăm conform unui sistem standard şi nu putem dezvolta potenţialul individual al fiecărui elev. Iată de ce anume activităţile extraşcolare au un rol important în găsirea şi afirmarea potenţialului de care am vorbit mai sus, pentru că acest fapt se realizează doar prin intermediul lor.

Un gând de final:Fiecare din noi vrea să se simtă important,fiecare are un vis, o viziune a succesului.Nu ezitaţi să visaţi! Conturaţi clar visul vostru şi ,la fel ca un bun architect construiţi un plan al realizării acestuia. În fiecare zi,trasaţi încet dar convins liniile construcţiei voastre şi luptaţi pentru ceea ce vă defineşte,ce vă face fericiţi. Şi să nu uitaţi : Nu aptitudinea, ci atitudinea vă decide altitudinea.” – Zig Ziglar

Acestea fiind spuse nu-mi rămâne decât să-I urez success Anei și sunt sigură că visele ei se vor realize fiindca este o învingătoare.

Daniela Timofti




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.