Veronica Arpintin: „N-am timp pentru saloane de frumusețe, actele de caritate au devenit prioritare”

Voluntariatul şi actele de caritate au devenit una dintre tendinţele la modă pentru mulți tineri, grupuri şi organizaţii întregi. Pentru ea, voluntariatul și caritatea au început... involuntar, spontan, mânată de instinctul de mamă. După 7 ani de acte de caritate pe care le organizează pentru Şcoala Internat din Corteni, Veronica Arpintin poate fi desemnată una dintre femeile profesioniste care a reuşit să treacă peste stereotipurile unei societăţi care ştie să judece.

Traseul parcurs şi oamenii care investesc în copii

Drumurile pe care le bătotoreşti, adesea te aruncă-n fântâni care trebuiesc disecate. Aşa i s-a întâmplat Veronicăi. Dintr-o simplă întâmplare a avut o vizită neplanificată la Şcoala Internat din Corteni unde locuiesc şi îşi fac studiile circa 150 de copii cu dizabilităţi mintale. Primul imbold şi prima nedumerire au alimentat ideea de a organiza evenimente de caritate. "Am observat că atât fetele, cât şi băieţii aveau o frezură foarte scurtă şi atunci am întrebat de ce ? Mi s-a spus că bugetul alocat pentru produsele igienice este atât de mic, încât e imposibil de întreţinut".

Era o tânără mămică, care îşi creştea copilul de 5 luni şi astfel era foarte sensibilă la momentele legate de copii. Chiar dacă avea o mulţime de responsabilităţi, pe lângă un copil mic de crescut, era angajată şi mai făcea şi masterul, Veronica s-a concentrate asupra ideii de a organiza un eveniment pentru a acumula bani şi pentru ai asigura cu puţinul necesar de care aveau nevoie acei copii.

"Din lipsa de timp, m-am confruntat cu mai multe probleme. M-am consultat cu mai mulţi oameni şi mulţi mi-au spus că am înnebunit dacă vreau să fac una ca asta, dar au fost şi unii cărora le mulţumesc din toată inima pentru că m-au susţinut. Astfel, ne-am gândit împreună să facem un concert de caritate. Eram naivă şi credeam că la concert lumea vine şi poate nu vom cumpăra doar strictul necesar dar poate mult mai mult", îşi aminteşte Veronica.

„Atunci am contactat mai mulţi interpreţi, toţi spuneau, şi le înţeleg, că pot face acest lucru contra unei plăţi semnficative. În aşa caz aş fi organizat un eveniment de dragul evenimentului şi n-ar fi fost posibil să cumpărăm din banii acumulaţi pentru copii ceea ce ne propusesem. Unica persoană care ne-a răspuns pozitiv a fost interpreta Geta Burlacu. Ea a vorbit cu muzicanţi şi unde a fost posibil noi am economisit. Geta deja merge cu noi la casa de copii, organizăm diverse sărbători pentru copii, ea le cântă, îi înveseleşte şi-i distrează. Le facem discotecă pentru copii. De asemenea, m-am adresat Ambasadei SUA, fiind absolventa programelor de schimb, ne-au oferit un grant în sumă de 300 de dolari pe care iam dat pentru arenda la Filarmonică, unde a fost concertul. Sunt unele cheltuieli pe care nu le poţi anula sau reduce", adaugă Veronica Arpintin.

Primul concert şi primele cadouri pentru copiii

După ce şi-a sunat toţi prietenii, rudele şi a informat societatea prin afişe lipite pe stradă şi emailuri, primul concert de caritate a fost un bun început. „ Sala a fost pe jumătate plină, în pofida faptului că n-am avut publicitate şi n-am promovat evenimentul pe facebook, pentru că atunci nu exista şi era mai dificil de promovat. Dar totuşi, am adunat o sumă de 2000 de dolari, în afară de asta şi foarte multe cadouri. Ajutorul a venit mai mult din partea prietenilor decât din partea străinilor, pentru că există o percepţie greşită că oamenii care se ocupă cu astfel de acte de caritate, nu le fac din inimă şi că scopul lor nu este atât de nobil cum se spune. Ele poate şi există.... dar nu e şi-n cazul nostru", ne destăinuie Veronica Arpintin.

„Copii au fost fericiţi, a început să le crească părul. M-am bucurat atunci când magazinele de la care procuram produsele, când le spuneam că mergem la casa de copii, ne ofereau reduceri. Astfel, cu suma adunată am luat lucruri de două ori mai ieftin. Dintr-o parte mulţi ne-au refuzat şi-au spus că ei plătesc impozite, taxe, chiar şi unii prieteni pe care mizam şi care aveau nişte venituri destul de mari pentru ţara noastră. Ei mi-au spus că achită taxe şi că statul trebuie să se ocupe de asta. Eu înţeleg că statul trebuie, statul multe trebuie să asigure, dar şi noi suntem cetăţeni care putem face ceva pentru această societate", ne mărturiseşte Veronica.

Evenimentele de caritate s-au transformat într-o tradiţie

Pentru că este destul de complicat, Veronica spune că organizează o dată în an concerte de caritate. Astfel, în preajma sărbătorilor de iarnă copii primes cadouri, iar alte cadouri rămân pentru ziua copiilor, de 1 iunie: „Sunt uniii care nu reuşesc să ne ajute la sărbătorile de iarnă şi noi le spunem, mai aveţi o şansă în iunie"

„Am lucrat mult asupra promovării acestui proiect. E ca o tradiţie şi mă bucur că deja e aşteptat, deja ne susţin mai multe companii, dar la început era foarte greu pentru că lumea n-avea încredere. Îi apreciez pe cei de la administraţia şcolii, pentru că se deduc în totalitate. Uneori le spuneam să-şi ea câte ceva, nişte stilouri pentru birou, ca să-i bucure şi pe profesori cu sărbătorile care vin. Directorul spunea, nu, dacă cu mâna voastră ne arătaţi ce pot să le dau colegilor, altfel nu, pentru că noi lucrurile copiilor nu le luăm", povesteşte Veronica.

Un început fără sfârşit

Veronica Arpitin recunoaşte că organizarea unui concert anual o epuizează, pentru că e un efort enor şi de fiecare dată spune: „Eu nu sunt organizator, pentru că eu lucrez la bancă, am cunoştinţe în alt domeniu şi înainte de sărbători, mereu spun că gata nu mai fac nimic. Trece ceva timp şi zic, când ne pregătim pentru următorul concert?", spune cu mult entuziasm despre proiectul în care investeşte şi suflet şi timp de mai bine de 7 ani.

„Lucruri necesare precum produsele de igienă, nu pot fi asigurate pentru fiecare copil, în cazul acestei şcoli internet. În consecinţă, copii ies din aceste şcoli cu dinţi stricaţi şi diverse boli. Chiar nu înţeleg de ce în buget nu este stabilită o sumă pentru astfel de produse. Mă bucur că la început eram unicii sponsori, acum deja îi ajută şi alte organizaţii", ne mărturiseşte Veronica.

La Şcoala Internat din Corteni sunt circa 150 de copii şi autoare proiectului spune că e foarte costisitor să cumperi pentru fiecare copil câte o periuţă şi pastă de dinţi. „ Au fost situaţii când nu ne-ajungeau bani să cumpărăm tot de ce era nevoie şi atunci îmi contactam prietenii şi le spuneam: ştiu că tu ai dat bani şi că ai cumpărat bilete la concert, dar mai cumpără te rog şi o landă de banane. Ei primesc pozitiv solicitările mele, pentru că ştiu că aceste banane vor ajunge la copii care nu au posibilitatea să consume", povesteşte Veronica.

„Anul trecut m-am înţeles cu o reţea de piţărie să ofere un meniu de mâncare pentru copii şi cu o firmă turistică ca să le facă excursie, am obţinut transport şi când am ajuns la realizarea lui, ne-am confruntat cu o problemă pe care eu n-o prevăzusem. Copii n-aveam îmbrăcăminte şi încălţăminte. Nu ne puteam permite să-i îmbrăcăm pe toţi cei 150 de copiii. Astfel, am înţeles că chiar dacă ai experienţă, mereu apar nunţe şi probleme pe care tu nu le prevezi, dar pe care trebuie să le depăşeşti şi să cauţi o altă cale de rezolvare. Deja am planificat o călătorie pentru copii la vară şi sper ca atunci să ne fie mai uşor să-i aducem în capitală", spune Veronica.

„Eu nu organizez evenimente de caritate pentru ca să primesc mulţumiri sau altceva..."

De fiecare dată, după ce strâng roadele după organizarea unui concert sau a unei campanii în urma căreia copii se aleg cu produse igienice, dulciuri, fructe şi jucării, bucuria poate fi citită în ochii copiilor, iar reîntâlnirile se transformă în ceva mult mai mult „Este un moment foarte sensibil şi uneori ne spun şi mie şi Getei, că le suntem mame. Odată am invitat un om de afaceri la matineu şi copii spuneau poezii despre mamă, părinţi şi el a început să plângă. Eu nu m-am aşteptat că din ochii omului de afaceri, care este puternic poate fi şi atât de sensibil. Avem o relaţie frumoasă cu copiii, facem ce putem şi cred că asta e dorinţa şi poate chiar responsabilitatea unui cetăţean şi eu fac asta ca un om interesat de problemele altora", spune Veronica Arpentin.

„Dacă eu şi copilul, familia mea suntem sănătoţi, atunci avem la dispoziţie foarte multe lucruri şi asta mă motivează să fac ceea ce fac pentru aceşti copii. Da, organizarea este un efort imens, dar se merită s-o faci pentru cei care sunt dezavantajaţi în comparaţie cu tine", povesteşte Veronica.

„Eu nu fac asta pentru ca să primesc mulţumiri sau altceva.... Îmi place că atunci când merg la ei, îi văd veseli, se bucură de cadouri, cum aşteaptă să le dăm fructele pe care ei nu le văd şi nu le consumă zi de zi", adaugă ea.

„Eu nu am timp pentru saloane de frumuseţe, pentru că din 24 de ore cât dormi, comunici cu copilul şi munceşti, trebuie să ştii care îţi sunt priorităţile ca să le reuşeşti pe toate. Pentru mine să ajut aceşti copii este mai important decât să fac sport sau să stau la o cafea cu prietenele. Noi toţi pierdem timpul şi suntem conştienţi de asta şi noi am putea face mult mai mult, dacă ne-am pune astfel de scopuri", accentuiază Veronica.

Mediul de afaceri versus actele de caritate

Pe lângă faptul că este autoare unui proiect de caritate, Veronica Arpintin este manager în servicii şi consultanţă în afaceri (BAS) Moldova. Am întrebat-o dacă relaţiile şi experienţa din mediul de afaceri din care face parte au ajutat-o cumva la organizarea actelor de cariate: „Într-o oarecare măsură m-au ajutat, pentru că lumea mă cunoaşte ca un om serios, onest şi cred că imaginea mea de la serviciu mi-a oferit un avantaj. Chiar dacă nu pot trece din zona mea de la serviciu la organizarea unor astfel de evenimente, pentru ca să nu fiu tratată ca eu vreau să beneficiez de poziţia pe care o am", spune Veronica.

„Primul sponsor am fost chiar eu şi soţul meu, apoi prietenii mei. Însă, în urma experienţei acumulate, am înţeles că dacă vrei să faci, faci, nu asculţi ceea spun alţii, dar ceea ce faci, faci calitativ sau deloc. Te dedici, dar ai şi un rezultat frumos. Sunt fericită că mie îmi reuşeşte de 7 ani", spune mulţumită Veronica.

Faptul că munceşte în domeniul afacerilor o ajută la planificare resurselor şi cum să le administrez. „Chiar dacă aş fi fost medic sau profesor şi atunci aş fi încercat să utilizez cunoştinţele mele în favoarea societăţii. Nu este adevărat că dacă eşti om de afaceri sau dacă ai o afacere atunci ai alte posibilităţi. Noi avem potenţial care poate fi valorificat. Dar e dificil atâta timp cât 10 fac ceva, iar alţii 2 distrug ceea ce fac cei 10 cu atâta entuziasm", accentuiază Veronica.

Voluntariatul şi influenţa sa asupra societăţii

Tot mai mulţi tineri se implică în proiecte de caritate şi tot mai multe organizaţii au ca scop organizarea unor proiecte de caritate. Astfel, noua generaţie este total diferită de cea de acum 10 ani. „Voluntariatul deja este perceput de societate ca ceva normal şi interesant, unde şi tu, fiind voluntar poţi să benificiezi de cunoştinţe, să-ţi dezvolţi abilităţile, să obţii experienţă. Personal, ideea de voluntariat am văzut-o în SUA. Recent, am revenit din Turcia şi la ei este tendinţa ca fiecare cetăţean să doneze lunar 2% din venitul său pentru astfel de acte de caritate", spune Veronica Arpintin.

„Oamenii la noi au ajuns să-şi economisească banii pentur un iPad, pentru tehnică modernă, în timp ce lumea nu-şi permite să se alimenteze corect, dar cumpără nişte lucruri inutile. Lipsa educaţiei atât în familie, cât şi în instituţiile de invăţământ. Sunt sigură că dacă noi am fi educaţi în administrarea finanţelor, atunci cred că am trăi cu toţii mult mai bine", adaugă Veronica.

"Promovez ideea că atunci când faci ceva, nu trebuie să te lauzi, dar totuşi continui să promovez pentru că sunt mereu în căutare de oameni care mă pot ajuta să facem ceva", încheie ea.

http://pentruea.md




Ajută-ne să distribuim acest articol:
 

Administratorii portalului nu poartă răspundere pentru conţinutul postărilor şi materialelor plasate de utilizatorii site-ului. Utilizaţi informaţia din acest articol pe propriul risc.