|
Dle Gribincea, mai nou, sunteti avocatul omului de afaceri
Gabriel Stati, in dosarul intentat impotriva acestuia in urma
evenimentelor din 7 aprilie. Ce se intampla de fapt in acest dosar?
Din pacate, nu cunosc ce masuri investigative intreprind
procurorii in cadrul acestui dosar penal. Cunosc insa ca, dupa
arestare, clientul meu, Gabriel Stati, nu a fost solicitat sa participe
la nicio masura procesuala ce ar viza acest dosar.
Ce fel de probe prezinta procurorii in sustinerea oportunitatii arestarii?
Procurorii aduc argumente foarte generalizate in sustinerea
necesitatii arestarii lui Gabriel Stati. În cererile lor de arestare,
prezentate instantei de judecata, ei par sa faca referire la unele
materiale ale dosarului penal, care insa nu sunt prezentate si
apararii, desi acest lucru este ilegal. Judecatorii, de pe alta parte,
in mod repetat, resping cererile apararii privind accesul la
materialele invocate de procurori in sustinerea obligativitatii
arestarii, pe motiv ca astfel de materiale nu au fost prezentate. Deci,
judecatorii recunosc ca nu detin materiale prezentate de procurori care
ar argumenta oportunitatea arestarii, cu toate acestea, autorizeaza
detinerea lui Gabriel Stati in arest.
Aveti sau nu acces la dosar?
Ar trebui facuta o distinctie clara intre accesul la materialele
invocate de procurori in sustinerea necesitatii arestarii si accesul la
celelalte materiale ale dosarului penal. Accesul la prima categorie de
materiale ar trebui acordat de instanta de judecata, in mod
obligatoriu, pe cand in cazul celei de-a doua categorii de materiale,
de obicei acestea sunt confidentiale, inclusiv pentru aparare, pana la
terminarea urmaririi penale sau pana la clasarea acesteia. În acest
context, apararea lui Gabriel Stati a avut acces doar la materialele
dosarului penal, intocmite cu participarea acestuia, la hotararile
judecatoresti privind autorizarea arestarii si la demersurile
procurorilor formulate in acest sens.
Cum, in opinia dvs., au fost obtinute interceptarile convorbirilor telefonice utilizate de Constantin Staris in filmul sau?
Potrivit filmului «Atac asupra Moldovei», acesta a fost realizat
in baza materialelor din dosarul penal. Dintr-un comunicat de presa al
Procuraturii Generale, datand 8 iunie 2009, reiese ca aceste materiale
au fost transmise autorilor filmului de procuratura. În mod normal,
aceste materiale sunt confidentiale. Aparent, inregistrarile
demonstrate in acest film au fost interpretate de procurori ca probe ce
justifica arestarea. În lunile aprilie-mai, imediat dupa arestarea lui
Gabriel Stati, noi am solicitat accesul la materialele ce invoca
sustinerea arestarii. Procurorul a refuzat sa le prezinte, pe motiv ca
acestea ar fi confidentiale. Confidentialitatea acestor materiale poate
fi revocata doar prin autorizarea persoanei care efectueaza urmarirea
penala. Noua nu ne-a fost adus la cunostinta faptul revocarii
confidentialitatii, insa la 10 iunie 2009 procurorul general a acordat
un interviu exclusiv postului de televiziune EuTV, in care a declarat
ca aceste materiale nu mai sunt confidentiale. Ni se pare cel putin
straniu faptul ca autorul filmului, Constantin Staris, a stiut despre
faptul revocarii confidentialitatii cu mult inaintea apararii. De
altfel, apararea nici pana astazi nu a fost informata despre revocarea
confidentialitatii. Probabil, Constantin Staris detine mai multe
parghii pentru a cunoaste ce se intampla in dosarul penal si pentru a
«sensibiliza» procurorii asupra necesitatii respectarii obligatorii a
«dreptului publicului de a fi informat».
Ce ar trebui sa intreprinda un ziarist din R. Moldova pentru a
obtine accesul la astfel de materiale? Ce garantii exista ca, in cazul
presei independente, ar fi acceptat acest demers?
În acest caz concret - sa se adreseze la Procuratura Generala,
preferabil, cu o cerere scrisa. Despre garantii, cred ca nimeni nu le
poate asigura astazi in cazul presei libere din R. Moldova.
Ce s-a intamplat, de fapt, la 7 aprilie?
Cladirile Presedintiei si Parlamentului au fost devastate. Nu
cunosc cine a organizat devastarile, insa post spune ca siguranta ca
Gabriel Stati neaga implicarea sa in aceste dezordini si pretinsa
tentativa de lovitura de stat.
Ce spune legislatia R. Moldova despre interceptarea convorbirilor telefonice?
Orice interceptare a convorbirilor telefonice este facuta doar cu
autorizarea judecatorului de instructie si fara ca persoana vizata sa
cunoasca despre faptul ca convorbirile sale telefonice sunt
interceptare. Autorizarea poate fi data pentru maxim 30 de zile si
poate fi reinnoita pana la 6 luni. Dupa finalizarea interceptarii,
persoana vizata trebuie sa fie informata despre interceptari de catre
judecatorul de instructie. În practica judiciara din R. Moldova, insa,
acest lucru nu are loc. Înregistrarea convorbirilor urmeaza a fi
pastrata in plicuri sigilate, adica fiind respectata confidentialitatea
acestora.
Cunoasteti dosare in care, dupa 7 aprilie, persoanele retinute in
strada sau la domiciliu au contestat aceste abuzuri? Cum sunt
instrumentate acestea de catre organele de drept din R. Moldova?
Retinerea unei persoane in strada, fara citarea sa anterioara,
este permisa doar in cazul retinerilor in flagrant. În celelalte
situatii, insa, ar trebui respectata procedura de citare in instanta
si, doar in caz de neprezentare, persoana poate fi adusa fortat, la
indicatia speciala a organului de urmarire penala. Este clar ca
retinerile din 8-9 aprilie 2009 au fost efectuate cu incalcarea
flagranta a acestei proceduri. Totusi, contestarea procedurii de
retinere la faza urmaririi penale este, practic, imposibila, deoarece
apararea nu are acces la toate materialele dosarului penal si nu poate
cunoaste daca procedura de citare a fost respectata si daca exista un
ordin de aducere fortata a persoanei in fata instantei. Pe de alta
parte, nu cred ca constatarea ilegalitatii actului de retinere ar putea
conduce si la invalidarea totala a procesului penal.
Ce sanse exista in R. Moldova ca cei responsabili de masacrarea
tinerilor care au protestat sau care nici nu au trecut cel putin pe
acolo la 7 aprilie sa fie trasi la raspundere?
Nu cunosc cauze in care sa fi fost sanctionate public persoane
pentru incalcarea legii, comisa in interesele conducerii tarii. Cunosc
ca, pana acum, au fost pornite 4 cauze penale pe faptul maltratarilor
din aprilie 2009, desi au fost depuse mai mult de 50 de plangeri. Se
pare ca reticenta procurorilor in pornirea unor astfel de cauze penale
confirma «legitatea» expusa mai sus.
Dupa asa-zisa amnistie, decretata in aprilie 2009 de presedintele
Voronin, in inchisoare a mai ramas un grup de persoane, foarte
diferite, la prima vedere, dar acuzate, se pare, intr-un dosar comun.
Cum este posibil acest lucru? Ce au in comun Stati, Marinescu,
Matasaru, Mocanu, Stepuleac sau Netaniahu?
Aceste persoane, intr-adevar, sunt acuzate in cadrul aceluiasi
dosar, insa acuzatiile sunt diferite. Din cate cunosc, doar Gabriel
Stati si Aurel Marinescu sunt acuzati de tentativa de uzurpare a
puterii de stat. Ceilalti sunt acuzati doar de participarea la
dezordini in masa sau de organizarea dezordinilor. Singurul lucru pe
care il au in comun cei retinuti este faptul ca toti au fost arestati
in urma evenimentelor din aprilie 2009.
Pana la anuntarea alegerilor anticipate, nu s-a vorbit nimic
despre vreun eventual dosar al unor lideri politici, acuzati de
implicare in organizarea actiunilor de la 6-7 aprilie. Recent,
Procuratura Generala a reluat subiectul, invitandu-l pe Dorin Chirtoaca
sa dea depozitii. Totodata, Procuratura a respins acuzatiile
primarului, potrivit caruia, in cazul sau, ar fi vorba de un dosar
politic. Ce se intampla in cazul altor lideri politici?
Nu cunosc daca alti lideri politici sunt suspectati in cadrul
aceluiasi dosar penal. Totusi, numele unor politicieni au figurat inca
intr-o ordonanta din 7 aprilie 2009, prin care se pornise urmarirea
penala pe faptul pretinselor dezordini din 7 aprilie 2009. Avem sanse
sa cunoastem si sa urmarim cum vor evolua lucrurile in cazul unor
politicieni de la noi, mai ales ca suntem in plina campanie electorala.
Ce probe ar trebui sa aiba procurorii pentru a acuza pe cineva de uzurpare a puterii de stat?
Acuzatia de uzurpare a puterii de stat este una foarte grava.
Pentru a aduce o astfel de acuzatie, in contextul evenimentelor din
aprilie 2009, este nevoie de a identifica indicii potrivit carora
cineva a pregatit si a orchestrat dezordinile in masa si ca, prin
aceasta, s-a incercat schimbarea prin forta a persoanelor care se afla
legitim la conducerea statului. Or, un astfel de scenariu este
imposibil de realizat de catre doua persoane. Ma refer aici la
acuzatiile aduse lui Stati si Marinescu.
Cunoasteti astfel de dosare?
Nu cunosc ca astfel de dosare penale sa fi fost instrumentate dupa 1992 in R. Moldova.
Ce spune, mai nou, Gabriel Stati despre conditiile de detentie si despre riscurile la care este supus?
Dupa tentativa de transferare a sa intr-o alta celula, respinsa de
Gabriel Stati, autoritatile penitenciarului s-au linistit. Totusi, in
celula sa a fost plasata o persoana din celula in care se dorea ca el
sa fie transferat anterior.
Cum explicati faptul ca, chiar si dupa vizita parlamentarilor
europeni, care l-au declarat pe clientul dvs. detinut politic,
atitudinea autoritatilor fata de acest caz ramane neschimbata?
În mod normal, soarta unei persoane acuzate de o infractiune
trebuie decisa de catre judecatori, si nu de catre politicieni. Avand
in vedere ca Gabriel Stati nu are nicio legatura cu ceea ce i se
incrimineaza, el nici nu putea fi acuzat si arestat. Faptul ca Stati se
afla inca in detentie vorbeste despre modul in care se efectueaza
justitia in R. Moldova.
Ce conditii de comunicare a apararii cu detinutii exista la penitenciarul nr. 13?
Întrevederile dintre avocat si client in Penitenciarul nr. 13 au
loc in camere separate, la care nu asista reprezentanti ai
administratiei penitenciarului. Totusi, se aud zvonuri potrivit carora
in unele celule din penitenciar au fost amplasate dispozitive de
interceptare a convorbirilor.
Dupa arestare, Gabriel Stati declarase ca, de fapt, tinta
actiunilor intreprinse de autoritati ar fi businessul familiei sale. Nu
si-a schimbat opinia?
Gabriel Stati este tentat sa spuna adevarul, care poate fi doar unul.
Cand va fi examinata cererea depusa la CEDO in cazul detentiei ilegale a lui Gabriel Stati si Aurel Marinescu?
Conform calculelor noastre, CEDO ar putea face publica hotararea sa in aceasta cauza pana la sfarsitul acestui an.
Va multumim.
Pentru conformitate, A.G.
Ziarul de Garda
OPINII
«Sfidare absoluta in etica jurnalistica»
Doina Costin, jurist,
Centrul Independent de Jurnalism:
Din punct de vedere legal, filmul «Atac asupra Moldovei» sfideaza
absolut etica jurnalistica. Se sfideaza normele, garantiile pe care le
ofera legea banuitilor sau oamenilor care sunt implicati intr-o
infractiune.
Aici vorbim in primul rand de prezumtia nevinovatiei. Aceste trei
persoane foarte importante in stat sfideaza prezumtia nevinovatiei,
care este garantata de lege. În ce priveste etica jurnalistica, in
acest film nu se respecta nici un punct din codul deontologic al
jurnalistului.
O manipulare a opiniei publice
Petru Macovei, director executiv,
Asociatia Presei Independente:
Este o prezentare absolut unilaterala a evenimentelor care au avut
loc cu tot tacamul de manipulare a opiniei publice, utilizat de
partidul de guvernamant si de unele surse media care sunt la dispozitia
acestui partid, fiind controlate de el. Aceasta inseamna fraze scoase
din context, lipsa opiniilor persoanelor care ar fi acuzate de
organizarea actiunilor din 7 aprilie.
Înaltii functionari publici care apar in acest film incalca orice
reguli pe care putem sa ni le imaginam, de comportament etic, de
obligatiuni de functie. Se incalca legea, se fac anumite declaratii
inainte de a exista dovezi sau chiar se incalca secretul anchetei.
Luate toate in ansamblu, prin acest film se incearca manipularea
publicului, prezentarea evenimentelor din 7 aprilie intr-un alt context.
«Provoaca ura, frica, invrajbire»
Vasile Spinei , presedinte,
Centrul "Acces-info":
E un film soc. Este evident ca e facut la comanda, pregatit expres
pentru alegerile anticipate. Graba cu care a fost fabricat acest film
demonstreaza adevaratul scop al «creatiei». Pe de alta parte, graba si
punerea pe post aproape zilnic e iarasi o diversiune politica, una
impotriva normelor jurnalistice profesionale. Mesajul acestui film este
unul care propaga ura, frica, invrajbire.
Din punct de vedere legal, ma mira ca apar persoane reprezentante ale
unei institutii de drept, care fac decaratii acuzatoare, incalcand
prezumtia nevinovatiei. Acest film este bazat pe supozitii,
presupuneri, prezentand chiar niste lucruri aberante. E un caz grav
pentru etica jurnalistica. Legea de baza a unui ziarist profesionist
este sa ofere cuvantul si celeilate parti, iar acest lucru nu s-a facut
in cazul acestui film.
«Daca probele sunt fabricate, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist»
Sergiu Ostaf, director executiv,
CreDO:
«Filmul «Atac asupra Moldovei», pus pe postul NIT, este o incercare
de a prezenta o opinie unilaterala, opinia Guvernului asupra
evenimentelor din aprilie. Opinia partidelor de opozitie, a societatii
civile implicate in monitorizarea situatiei nu a fost prezentata,
astfel filmul este puternic angajat politic. Opiniile Procurorului
General, Presedintelui si ale altor persoane cu functii publice, prin
care se aduc invinuiri directe unor persoane publice, pot fi calificate
ca incalcare a principiului constitutional de prezumtie a nevinovatiei.
Moldova, anterior, a fost condamnata de CEDO in acest sens. Filmul a
folosit secvente de interceptare a telefonului unor persoane publice
pentru a confirma ideea principala a filmului. În cazul in care aceste
probe fac parte dintr-o procedura de ancheta penala, ele ar fi trebuit
obtinute printr-o hotarare judecatoreasca. În caz contrar, probele sunt
ilegale si nu pot fi folosite in ancheta. În ambele cazuri, folosirea
probelor date de catre un jurnalist este imposibila fara consimtamantul
organului de ancheta, iar organul de ancheta are obligatia de a nu
divulga datele anchetei la aceasta etapa. Folosirea datelor din ancheta
penala, prin urmare, cade sub incidenta legii penale in privinta
organului de ancheta, dar si in privinta jurnalistului. În cazul in
care probele sunt fabricate si nu fac parte dintr-o procedura de
ancheta, intreaga responsabilitate cade pe jurnalist pentru prezentarea
informatiei neadevarate».
Ziarul de Garda
|
