Un interviu cu Vanu Jereghi, director al Institutului pentru Drepturile Omului din Moldova (IDOM)

Dle Jereghi, ce credeti ca a fost cel mai odios in timpul si dupa evenimentele din 7 aprilie?

Faradelegea, maltratarea in masa, tortura si retinerile ilegale. Nu am crezut vreodata ca, in R. Moldova, este posibila o astfel de situatie. A fost un examen pe care guvernantii nostri l-au ratat definitiv, din punctul meu de vedere, chiar daca din perspectiva lor politica, poate, au si avut de castigat. Este adevarat, nu se stie in ce masura.

A fost o profunda situatie de criza. Ma refer, in primul rand, la respectul fata de drepturile omului. Chiar si noua, celor care, de mai multi ani, aparam aceste drepturi ale cetatenilor R. Moldova, ne-a fost dificil sa ne mobilizam, ca sa fim cat mai eficienti. Cred ca aceasta situatie a constituit un examen pentru mai multi actori din societate, dar si pentru stat. A fost un examen si pentru aparatorii drepturilor omului. Este adevarat, in ultimul deceniu, am vazut oameni batuti, dar nu intr-un numar atat de mare si nu atat de crud....

Cum ajungeau la dvs. mesajele celor reprimati?

Veneau parintii, rudele, cunoscutii, care ne cereau sa ajutam anumite persoane, de obicei disparute timp de cateva zile. Cei apropiati nu stiau unde sa-si caute copiii, nepotii, sotii. Am facut publice datele IDOM, chemand cetatenii sa ne contacteze, pentru a le fi aparate drepturile. S-au adresat la noi si persoane carora le era frica sa mearga acasa, desi participasera pasnic la protestele din Piata Marii Adunari Nationale. Eram sunat zi si noapte de oameni care imi comunicau ca au vazut cum o persoana sau alta a fost arestata. Aveam informatii despre oameni la care politisti in civil veneau acasa sa-i aresteze. Aveam adresele caminelor si ale studentilor la care politistii veneau sa faca «verificari». Mi-au telefonat parinti si directori de scoli, care spuneau ca asupra copiilor se exercita presiuni si ca se incearca chiar efectuarea unor lucrari operative cu copiii, in lipsa parintilor sau a profesorilor. Mi-au telefonat decani ai unor facultati ale institutiilor de invatamant superior, care ne rugau sa-i ajutam urgent, sa-i gasim pe studentii disparuti.

Ce au insemnat, de fapt, acele proteste si acele actiuni politienesti?

Voi prezenta un tablou, punctat:

1. A existat o actiune pasnica de protest;
2. Au existat provocatori;
3. Au existat inactiuni vadite ale politiei;
4. A existat vointa politica de a fi asa cum a fost - ma refer la vandalism;
5. A existat un ordin clar de a aresta si a maltrata;
6. Au existat violente, torturi, maltratari in masa;
7. Exista vointa politica de a ascunde sau de a tergiversa cercetarile.

Portivit legii, aveti dreptul de acces in sectoarele de politie sau in penitenciare, atunci cand sunt semnale de incalcari ale drepturilor omului. De fapt, in acele zile, accesul a fost restrictionat. Cand si cum au avut loc asemenea cazuri si ce ati intreprins?

Pe langa functia mea de director al IDOM, sunt si vicepresedinte al Consiliului Consultativ pentru Prevenirea Torturii, in baza Protocolului Optional la Conventia ONU impotriva Torturii, la care R. Moldova este parte. Acest mecanism national pentru prevenrea torturii functioneaza pe langa Institutia Avocatului parlamentar din R. Moldova. Conform legii privind avocatii parlamentari, membrii Consiliului Consultativ au dreptul sa viziteze orice loc unde pot fi detinute persoane. În timpul evenimentelor din 7 aprilie si ulterior acelor evenimente, membrii Consiliului Consultativ au avut mai multe refuzuri de acces in Comisariatele de Politie, fiind incalcata atat legea, cat si Protocolul Optional. Din cauza acestor incalcari grave, au fost prezentate rapoarte complexe institutiei Avocatului parlamentar. Aceasta, in consecinta, a solicitat respectarea legislatiei de la conducerea Ministerului Afacerilor Interne. Dupa mai multe discutii, accesul devenise mai simplu, insa, anume atunci cand a fost extrem de necesar de a preveni torturile aplicate celor retinuti, membrii mecanismului national nu au avut acces in institutiile de detentie preventiva.

Cum reactioneaza organele noastre de forta si de drept la observatiile si la declaratiile facute de expertii europeni din cadrul Parlamentului European si al Consiliului Europei, prezenti la Chisinau imediat dupa proteste?

De obicei, orice stat/guvern neaga violarile drepturilor omului, insa exista foarte multe dovezi si probe care stau la baza rezolutiilor, declaratiilor organizatiilor internationale. Aceste probe nu pot fi negate la infinit de catre Guvern. În curand, vor deveni cunoscute un sir de decizii CEDO, adoptate in urma evenimentelor din aprilie 2009. Astfel de decizii sunt adoptate doar in baza de probe. Asa lucreaza acest instrument european al drepturilor omului. Atunci, nici guvernul si nici functionarii nu vor mai putea nega sau pune la indoiala corectitudinea unei decizii CEDO.

Potrivit datelor pe care le detineti, cati tineri au fost omorati in timpul protestelor si ulterior?

Actualmente, sunt reprezentantul lui Valeriu Boboc la Curtea Europeana. Asupra altor cazuri, soldate cu decese, nu a fost sesizat Institutul pentru Drepturile Omului. Ancheta va trebui sa cerceteze toate circumstantele acestui caz, iar instanta judecatoreasca se va pronunta obiectiv. Este cert ca, in orice caz de manifestatii publice sau de oricare alt gen, statul are obligatiunea de a proteja viata persoanei. Statul va trebui sa raspunda in fata CEDO ce actiuni a intreprins pentru a proteja viata lui Valeriu Boboc.

Ce efecte a avut asa-zisa amnistiere, anuntata de presedintele Vladimir Voronin?

«Amnistierea», daca o putem numi astfel, ne arata ce fel de stat de drept avem. Parlamentul poate adopta o lege privind amnistierea persoanelor, si nu presedintele tarii. Acest caz ne demonstreaza cum functioneaza separatia puterilor in stat.

Mai mult decat atat, este foarte ingrijoratoare declaratia unor politicieni privind amnistierea politistilor. Poate amnistiem toate infractiunile incluse in Codul Penal, comise in acele zile?

Cate persoane, potrivit datelor pe care le detineti, mai sunt inchise in penitenciare, in urma protestelor?

Actualmente sunt detinute circa 6 persoane, in Penitenciarul nr. 13.

Cum vor evolua, in opinia dvs., aceste dosare de uzurpare a puterii in stat? Ce probe ar trebui sa existe pentru a demonstra astfel de infractiuni?

Pentru a dovedi uzurparea puterii in stat e necesar de a fi cumulate probe foarte tari. Nu cred ca ar putea fi obtinute, deoarece, pentru a invinui o persoana de tentativa de uzurpare a puterii in stat, e necesar sa se demonstreze ca era pregatita o alta putere functionala, care ar putea sa o substituie imediat pe cea existenta. Nu sunt un penalist, iar cele spuse constituie opinia mea personala.

Avocatii celor inchisi spun ca nu exista probe. Daca nu exista, ar putea fi fabricate?

Posibil.

Cunoasteti alte cazuri din practica judiciara a R. Moldova sau din lume cu privire la condamnati pentru uzurparea puterii?

Nu cunosc, pentru ca, dupa cum va spuneam, nu sunt un penalist. Elementar, nu le-am studiat, iar la anumite exemple la care fac trimitere unii guvernanti, fiind preluate din istoria recenta a unor state ex-sovietice, nu vreau sa ma refer.

Cum sunt investigate cazurile de tortura, comise de politisti? Cum se intampla ca procuratura, cea care este obligata sa supravegheze felul in care este respectata legea in stat, refuza sa intenteze dosare politistilor responsabili de cazurile de tortura, inregistrate in comisariatele de politie?

Numai avocatii, in colaborare cu IDOM, au depus 18 plangeri pe fapte de maltratari ale persoanelor in urma evenimentelor din aprilie 2009. Dispunem de informatie ca ar fi inregistrate peste 80 de plangeri la Procuratura Generala si la Procuratura Militara. Din anumite surse se cunoaste ca, la ziua de azi, a fost pornit doar un singur dosar penal pe faptul maltratarilor comise de angajati ai organelor de forta. Pana in prezent, nu ne-a fost comunicat despre pornirea urmaririlor penale nici pe un singur dosar, din cele 18 preluate de IDOM impreuna cu avocatii. Întelegem ca este dificil de a stabili exact cine anume a torturat, a maltratat, a supus tratamentelor inumane si degradante persoanele retinute in urma acelor evenimente, dar pornirea urmaririi penale, investigatia corecta si impartiala, e necesar sa fie facuta primordial. Este ingrijorator faptul ca, in anumite cazuri de maltratari, pe care au fost depuse plangeri la procuratura, fiind indicate date exacte, numele celor care au batut persoana, circumstantele in care s-au produs aceste abuzuri, locul, biroul, martorii oculari, nu au fost pornite dosare penale nici pana in prezent. Vointa politica cred ca influenteaza direct asupra cercetarii acestor cazuri. Mai mult decat atat, in mai multe cazuri, victimele declara ca au fost maltratate de politisti de rang destul de inalt. Si mai ingrijorator este faptul ca acesti politisti activeaza si in continuare, ocupand aceleasi functii de raspundere, destul de inalte, fiind la «straja vietii si securitatii cetatenilor».

O mare parte dintre petitionarii IDOM nu doresc sa depuna plangeri impotriva maltratarilor din timpul evenimentelor din aprilie 2009, din considerente de securitate pentru viata si suguranta lor.

Ce impact ar putea avea campania electorala pentru anticipate asupra dosarelor Gabriel Stati, Sergiu Mocanu, Netaniahu, Matasaru?

Sigur ca partidele politice de opozitie vor folosi aceste nume ca exemple de functionare a unui stat lipsit de drept. În aceste dosare e mult mai importanta vointa politica decat probele si legea.

Mai multe ONG-uri au elaborat si au propus o Foaie de parcurs pentru reconciliere nationala, iesire din criza si integrare europeana. Cum a fost perceput acest document de actorii politici, de reprezentantii guvernarii, responsabili de actuala criza?

Nu cunsoc vreo oarecare reactie a autoritatilor nationale, insa stiu ca anumite sctructuri internationale au considerat acest document foarte important, deoarece e unul elaborat de un sir de experti, organizatii civile care cunosc diverse domenii, subtilitati si reguli de joc din R. Moldova. Foaia de parcurs a fost luata la baza anumitor politici care vor fi aplicate in raport cu R. Moldova in viitor.

Cat de frecvent aveti senzatia ca traim intr-un stat in care lumea este separata in doua: unii vorbesc si spun lucruri importante, iar cei carora le sunt adresate aceste mesaje nu le aud, de parca ar fi surzi?

Dupa evenimentele din aprilie, mereu cred ca e anume asa. Sper si sunt sigur ca lucrurile ar putea fi schimbate, in termen scurt. Exista destule premise ca aceste schimbari sa se produca.

E vreo iesire din aceasta stare?

Alegeri democratice. Reguli de joc foarte clare pentru toti. Suprematia Legii. Stat de drept.

Cum a fost dialogul IDOM cu institutiile locale si straine la inceputul lunii aprilie? Care dintre ele v-au auzit si care v-au ignorat?

IDOM, impreuna cu alte organizatii din domeniul apararii drepturilor omului, a batut alarma la violarile grave care s-au produs in R. Moldova in aprilie 2009. Au fost depuse un sir de apeluri urgente la diverse structuri internationale cum ar fi Comisarul European pentru Drepturile Omului, Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei, ONU, OSCE, Uniunea Europeana, Comitetul European pentru Prevenirea Torturii, tratamentelor inumane si degradante si altele. Sigur ca nu imediat, dar toate aceste structuri au reactionat. Este importanta reactia lor, deoarece acestea sunt niste structuri mari, complexe, avand si un cuvant greu de spus. Astfel, reactiile acestor institutii s-au soldat cu Rezolutia Uniunii Europene, cu un raport al Comisarului European pentru Drepturile Omului si cu multe alte interventii, care au constatat aplicarea torturilor in masa, cerand Guvernului R. Moldova sa investigheze foarte corect fiecare caz in parte.

Presiunile acestor documente internationale vor motiva Guvernul sa examineze cazurile corect, deoarece R. Moldova are anumite angajamente internationale la capitolul respectarii drepturilor omului. Nerespectarea acestora poate conduce nu doar la pierderea imagiinii statului pe plan international, ci se poate solda si cu efecte financiare importante, luand in considerare si criza existenta.

Cat priveste dialogul cu istitutiile din R. Moldova, IDOM a depus mai multe demersuri la diverse institutii. Oficial, conform legii, am si primit unele raspunsuri de la Ministerul Afacerilor Interne, Departamentul Institutiilor Penitenciare, Ministerul Justitiei, Ministerul Sanatatii si de la Procuratura. Ar trebui sa mai tinem cont ca societatea civila, calitatea de membru a R. Moldova in diverse structuri internationale au contribuit, pe parcursul acestor ani, la adoptarea unui sir de acte normative democratice. Stam mai rau la capitolul implementarii si realizarii lor, dar, in anumite situatii, detinem toate parghiile legale pentru a cere statului sa elimine sau sa repare violarile drepturilor omului admise de structurile sale. Sigur ca aceste actiuni sunt strans legate de vointa politica, dar, intr-un stat de drept, cu obligatiuni internationale destul de importante, dispunem si de alte mecanisme, cum ar fi CEDO.

Dupa situatia din aprilie, ce ar trebui schimbat in legislatia din R.Moldova si in mecanismul de implementare a acesteia? Ati avut parte de intimidari in perioada protestelor?

IDOM nu a fost supus intimidarilor directe in perioada protestelor din aprilie 2009 si dupa desfasurarea acestora, deoarece organizatia noastra nu a fost implicata in vreun fel, fiind o institutie independenta, apolitica, ce isi propune protejarea drepturilor omului. Însa, dupa ziua de 7 aprilie, atunci cand numeroase persoane veneau la IDOM pentru a depune plangeri in urma maltratarilor si a retinerilor ilegale, oficiul a inceput sa fie supravegheat de anumite persoane necunoscute, care urmareau la intrare cine vine, cand vine si cand pleaca de la noi.

Legatura telefonica a inceput sa functioneze foarte prost, chiar si mobilul meu personal, sunt sigur, era si mai este interceptat. Atunci cand am anumite discutii importante cu anumite persoane in legatura cu evenimentele din aprilie, descopar o legatura foarte proasta sau sunt nevoit sa sun de 5-6 ori, ca sa dau de acea persoana. Deseori, dupa ce incep convorbirea, aud un semnal electronic in telefon. E un semnal pe care nu-l aveam pana la evenimentele din aprilie 2009.

Cand ati inteles ca vreti sa va dedicati activitatea drepturilor omului si de ce?

De fapt, lucrez de peste 10 ani in domeniul apararii drepturilor omului. Eram inca student cand am inceput sa fac voluntariat la Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Moldova, unde am activat 9 ani de zile. Vroiam sa schimb ceva in societate, fiind tanar si ambitios. Vroiam sa ajut oamenii care au nevoie de ajutor. Am o mare satisfactie atunci cand pot face un bine unui om care a suferit sau este in incapacitate de a se apara singur.

O motivatie puternica de a continua si a dezvolta domeniul apararii drepturilor omului a fost o decizie CEDO, intr-un caz reprezentat de mine, pe cand aveam doar 23 de ani. Am participat la diverse programe legate de apararea drepturilor omului. Am facut diverse cursuri in domeniu, am absolvit Cursul Avansat in Drepturile Omului din Polonia, la care am studiat un an si jumatate. De peste 2 ani, impreuna cu mai multi aparatori ai drepturilor omului cu o experienta vasta in acest domeniu, am fondat IDOM.

De obicei, lucram cu cele mai vulnerabile categorii de persoane, pe care stiu ca sunt foarte putini cei care le pot ajuta si apara. Acest fapt ma motiveza foarte mult sa-i ajut pe cei care au nevoie de aparare si nu-i pot lasa pe acesti oameni, carora li se violeaza incontinuu drepturile omului, in voia sortii. Îmi place mult lucrul pe care-l fac cu colegii si am o satisfactie morala enorma in urma fiecarui succes in domeniul apararii drepturilor omului.

Cum calificati o noua zicala aparuta in Moldova: «Printre ONG-uri sunt multe SRL-uri»?

Îmi dau bine seama ca nu exista «fum fara foc», sunt diverse ONG-uri, care au diverse scopuri.

Un ONG, in sensul adevarat al cuvantului, ai carui membri sunt oameni capabili sa-l gestioneze corect, fara a se abate de la normele legale, statut, etica si conduita, nu va ajunge in situatia in care va fi asemanat cu un SRL. Cei care finanteaza ONG-urile ar trebui sa evalueze activitatea acestora si sa ceara de la ele asigurari ca sursele financiare vor fi folosite in conformitate cu legea. Exista diverse modalitati de a verifica un ONG, pentru a constata daca acesta este sau nu un SRL. Organizatiile internationale, donatorii ce finanteaza ONG-urile impun anumite reguli de supraveghere, comanda audite, evaluari ale activitatilor si ale utilizarii resurselor pentru a evita transformarea ONG-ului in SRL. În cazul in care exista dovezi ca un ONG s-a transformat intr-un SRL, nu mai exista sanse pentru acest ONG-SRL sa mai obtina finantari de la donatori.

Dar, in acest sens, trebuie neaparat sa tinem cont de anumite parghii ale statului, care pot cerceta si intimida anumite ONG-uri pentru a declara ca sunt SRL-uri, de fapt pentru a pune capat criticilor dure ale acestora la adresa statului. Consider ca statul trebuie sa se implice in activitatea unui ONG doar in cele mai grave cazuri, cand exista dovezi sigure ca sunt incalcate anumite norme legale, altfel aceste cercetari si intimidari vor fi calificate ca presiuni asupra societatii civile.

Va multumim.

Pentru conformitate, A.G.

Ziarul De Garda 

Articol adaugat de:

Administrator