Finanţele tuturor partidelor depind de câteva zeci de persoane. Interviu cu Sergiu Ostaf
- În campania electorală anterioară, Centrul de Resurse pentru Drepturile Omului (CReDO) şi Centrul pentru Dezvoltarea Parteneriatelor au realizat studiul „Finanţarea partidelor politice în alegerile parlamentare din 28 noiembrie 2010”. Din câte cunosc, vă pregătiţi să faceţi publice rezultatele acestui studiu abia acum, de ce atât de târziu?
- Sunt 2 motive principale. Primul: cercetarea este destul de complexă, realizată într-un termen scurt, de 2-3 luni. Al doilea: constatările sunt foarte sensibile pentru societate.
Cercetarea dată este fără precedent nu doar în Moldova, dar şi în regiune, este una comprehensivă şi profundă. Sunt acoperite astfel de domenii ca: 1) analiza donatorilor partidelor (în baza listelor deţinute de CEC şi informaţiilor despre veniturile personale din declaraţiile publice); 2) evaluarea veniturilor în timpul campaniei şi a veniturilor în general (în baza informaţiei CEC); 3) analiza cheltuielilor; 4) monitorizarea cheltuielilor de facto pentru organizarea întrunirilor şi evenimentelor publice, publicarea materialelor electorale, apariţia publicităţii comerciale electorale şi a publicităţii ascunse, cheltuielile pentru personal etc. Dificultatea a constat în colectarea corectă a datelor observabile şi probarea calitativa a cheltuielilor de facto în comparaţie cu cele declarate la CEC.
Constatările şi concluziile cercetării atestă o stare alarmantă în domeniul finanţăii partidelor politice. Actualmente, partidele politice sunt puternic dependente financiar de un cerc îngust de donatori mari. Se pare că partidele politice nici nu doresc lărgirea cercului de donatori pentru că aceasta ar cere o responsabilitate mai mare în fata donatorilor – electori. Însă dependenţa financiară de un cerc îngust de donatori împiedica dezvoltarea unui sistem deschis de competiţie internă în partid, partidele în continuare sunt percepute foarte negativ (datele IPP si Galup creditează partidele pe ultimul loc, cu excepţia poliţiei). Partidele politice declara doar o parte a cheltuielilor pe care le suporta. După cum observaţi, aceste constatări sunt extrem de sensibile.
- Câtă transparenţă şi câtă legalitate a existat în finanţarea campaniei electorale trecute? La ce trebuie să ne aşteptăm de la campania electorală din anul acesta?
- Totul se cunoaşte în comparaţie cu alte state (ne putem compara cu Ucraina/Rusia sau să cu Olanda/Cehia) sau raportat la cerinţele legale actuale. Există anumită transparenţă, deşi nu este suficientă în condiţiile Moldovei pentru a crea un climat mai mare de încredere şi o responsabilitate mai adecvată a partidelor în fata cetăţenilor, suporterilor, membrilor de partid şi donatorilor, inclusiv, potenţialilor donatori. În cazul în care situaţia dată se va menţine, vom asista la degradarea în continuare a partidelor politice ca entităţi şi ca instituţii democratice, fără excepţii.
Cerinţele de raportare a veniturilor sunt sumare şi prea generale. În câteva rânduri, în ultimele alegeri parlamentare, partidele nu s-au conformat nici acestor cerinţe şi au neglijat somaţiile CEC-ului de a prezenta informaţiile prevăzute legal.
Analiza listelor donatorilor atestă donatori neautentici şi donatori cu lipsă de capacitate financiară pentru a dona. Prezenţa acestor categorii de donatori nu este una accidentală ci sistematică.
La capitolul de cheltuieli, o mare parte din acestea nu sunt raportate după cum se cere de Codul Electoral. Cheltuielile pentru personal, staff-ul electoral al partidelor, serviciile de consultanţă electorală, organizarea cercetărilor sociologice nu se raportează, practic, la 100%. Cheltuielile pentru materialele electorale şi organizarea evenimentelor publice, în special a concertelor, sunt raportate doar parţial. Estimările incluse în raport arată ca cheltuielile reale sunt, practic, duble faţă de cele raportate. Prin urmare, transparenţa cheltuielilor este puternic zădărnicită.
Regretabil, în alegerile locale generale, cel mai probabil, cheltuieli suportate de facto nu vor fi raportate pe deplin. De la ultimul scrutin electoral din noiembrie 2010, a trecut prea putin timp, doar câteva luni, astfel, recomandările elaborate în raport în vederea responsabilizării şi transparentizării mai adecvate a partidelor politice nu au fost preluate de factorii decizionali. Exista indici că nici la capitolul de venituri situaţia nu va suporta schimbări spre îmbunatăţire.
- Care sunt principalele deficienţe ale sistemului de finanţare a campaniilor electorale a partidelor şi candidaţilor independenţi?
- La capitolul de venituri, principalele deficiente sunt:
▪ plafonul de donatie care este prea mare (1,5 mln lei pentru persoane fizice). Plafonul prea mare stimulează dependenţa partidelor politice de donatori mari şi descurajează participarea mai larga a persoanelor şi a donatorilor mici, de aceea el trebuie micşorat de 100 de ori;
▪ doar 0,03% din persoanele înscrise în listele electorale fac donaţii, peste 80% din finanţele declarate ale partidelor politice fiind donate de câteva zeci de persoane. În realitate, deoarece cheltuielile sunt mai mari şi veniturile reale sunt mai ridicate, ponderea donatorilor mari este şi mai mare. Este necesar de lărgit baza de donatori a partidelor politice, inclusiv prin elaborarea mecanismelor fiscale de încurajare de direcţionare în aceste scopuri a unui procent din impozit;
▪ lipseşte finanţarea partidelor politice din partea statutului, în special, pentru susţinerea activităţii partidelor între alegeri şi pentru formularea platformelor şi propunerilor de politici. Aceasta face partidele politice vulnerabile şi dependente de unele cercurile economice.
La capitolul cheltuieli, principalele deficiente sunt:
▪ cerinţele de raportare a cheltuielilor nu sunt suficient de specifice şi concrete. Capacitatea CEC-lui de a monitoriza şi a impune conformarea la standardele respective este foarte redusă;
▪ CEC-ul nu deţine suficiente capacităţi pentru a colecta probe şi demonstra discrepanţa dintre cheltuielile reale şi cele raportate, inclusiv diferenţa în plăţile pentru remunerarea staff-ului electoral al partidelor, producerea materialelor electorale, organizarea evenimentelor publice etc;
▪ actorii societăţii civile şi părţile interesate nu pot iniţia acţiuni de sesizare la CEC şi alte organe abilitate privind încălcarea de către partidele politice a legislaţiei cu privire la raportarea cheltuielilor. La acest gen de sesizări au dreptul doar alţi concurenţi electorali;
▪ capacitatea CCA-ului de a monitoriza conformarea posturilor audiovizuale la cerinţele de a nu plasa mai mult de 2 minute de publicitate plătită pe zi nu este pusă în aplicare, unele posturi acceptă plata şi plasează mai multă publicitate directă.
- Cum comentaţi că partidele nu au declarat cheltuielile reale ale campaniei electorale şi nu au afişat datele unor donatori? Ce au de ascuns?
- Sunt mai multe motive, o lista neexhaustiva a motivelor pentru care partidele politice nu declara toate cheltuielile poate fi următoarea:
1. pentru că operează cu o parte din veniturilor nedeclarate, iar originea unei păpţi din venituri este dubioasă, este de provinienţă obscură sau din surse/donatori nedeclarate. Ipotetic, putem presupune că sunt banii necontabilizaţi în modul corespunzător, scoşi din circuitul comercial drept răsplată pentru clientelism/favoritism sau drept răsplată pentru protecţionism;
2. pentru că organele de supraveghere a corectitudinii în folosirea mijloacelor financiare în campania electorala (CEC, Inspectoratul Fiscal) nu manifestă interesul de a se implica, nu deţin instrumente (legale şi de resurse) adecvate şi sunt dependente de politicul care face jocul după regulile despre care vorbim. Totodată, societatea civilă este limitată să promoveze interesul public în vederea iniţierii acţiunilor în interesul public pentru a responsabiliza partidele politice;
3. pentru a evita critica din partea societăţii, dar şi din partea potenţialilor votanţi şi actualilor adepţi ai partidelor referitor la efortul financiar foarte mare suportat în lupta pentru putere. Este vorba despre un gen de ipocrizie politică, pentru că Moldova nu este o ţară înstărită, dar fiecare partid politic cheltuie câte zeci de milione de lei intro campanie electorala;
4. pentru că suntem captivii unor reguli de joc (stabilite în trecut, dar perpetuate de clasa politică actuală) ale politicului în care banii sunt sursa de putere. Este vorba despre o mentalitate sucită, improprie interesului public, iar societatea civilă şi societatea în ansamblu tolerează această situaţie;
5. pentru că liderii (exponenţii) partidelor doresc să deţină pârghii de influenţă financiară în partid, deţinerea controlului asupra finanţelor nedeclarate creează dependenţa adepţilor, membrilor şi votanţilor partidului de conducere, defavorizează competiţia internă, deci, satisface status-quo-ul conducerii actuale.
Unele partide nu au afişat în general lista donatorilor săi. Cred că, în afară de argumentul invocat precum că acestea s-ar teme de consecinţe negative, mai real pare a fi argumentul că partidele ar dispune de bani de provinienţă nedeclarată.
- De ce ne deranjează, în general, faptul că partidele nu asigură transparenţa finanţării procesului electoral? Trebuie să înţelegem că finanţările neoficializate comportă riscuri, pericole pentru om şi societate?
- Finanţele sunt un element important în activitatea partidelor politice, prin urmare, opacitatea partidelor cultivă lipsa de încredere a cetăţenilor în acestea (sondajele arată cel mai mic nivel de încredere, după poliţie), descurajează democratizarea prin competiţia internă şi colegialitate în luarea deciziilor în cadrul partidelor politice.
În general, observam rezistenţă la procesul de democratizare prin transparentizare a finanţelor gestionate. Partidele politice netransparente procreează aceleaşi reguli de funcţionare în stat, în formarea şi funcţionarea instituţiilor statutului. Este grav şi inadmisibil. Riscurile sunt pentru întreaga societate.
- Am scos în titlul unei ştiri a Agenţiei Info-Prim Neo, publicată la 9 martie, o frază de-a Dumneavoastră care a trezit mult interes: „Un cerc foarte îngust de persoane finanţează toate partidele politice din Moldova”. Atunci fraza nu a avut continuare şi exemplificare, acum puteţi da mai multe detalii?
- Fraza dată este uşor de argumentat. Oficial, în jur de 700-800 persoane (în descreştere în ultimii ani) donează peste 50 mln lei (în creştere în ultimi ani) care constituie costul integral oficial al campaniei electorale, pentru toate partidele politice luate împreună. În baza datelor prezentate la CEC şi în urma unor analize matematice, deducem că mai puţin de 20% din donatori contribuie cu 80% din suma indicată. De altfel, în Moldova, numărul donatorilor este 0,046% din numărul cetăţenilor prezenţi la vot. În tarile dezvoltate, acesta cifra este de zeci de mii de ori mai mare, atingând cota de cel puţin 5-9%.
Deci, vreo 100 de persoane sau până la 15 persoane în fiecare partid (din 7-8 partide cu venituri importante) formează 80% din finanţele acestuia. În realitate, cheltuielile observate/reale sporeşte costul general al campaniei de cel puţin 2 ori, desigur, din contul contribuţiilor venite din partea donatorilor mari importanţi. Prin urmare, numărul finantaţorilor importanţi, care donează peste 80% din finanţele partidului în cadrul alegerilor nu este mai mare de până la 10 persoane pe partid.
Imaginaţi-vă, finanţele tuturor partidelor politice depind, în estenţă, de câteva zeci de persoane! Identitatea acestor persoane sau a cercurilor economice respective, în principiu, poate fi stabilită. Însă mai important este să promovăm politicile care vor reuşi pe termen mediu să elibereze partidele de această supra-dependenţă financiară de un cerc îngust de persoane.
Aceasta va face partidele politice mai democratizate. Scopul poate fi atins prin promovarea unui set de politici: a) plafonarea cuantumului donaţiei la un nivel de 100 de ori mai mic decât cuantumul actual; b) contabilizarea şi raportarea strictă a mijloacelor gestionate; c) acordarea subvenţiilor din bugetul de stat (respectând condiţia anterioară), d) identificarea fiecărui donator etc.
- Veţi monitoriza şi finanţarea actualei campanii electorale? Se merită? Contaţi că situaţia se va îmbunătăţi?
- Vom monitoriza finanţarea partidelor şi în alegerile locale generale din iunie 2011. Metodologia dezvoltată şi pilotată de către noi în alegerile din noiembrie 2011 ne permite sa reducem semnificativ costurile de monitorizare. Constatările şi recomandările conţinute în raportul nostru din februarie 2011, „Moldova: finanţarea partidelor politice în cadrul alegerilor parlamentare din noiembrie 2010” sunt de o perspectiva pe termen mediu şi lung.
Concluziile şi recomandările raportului vor sta la baza discuţiilor temeinice privitor la necesitatea democratizării gestionarii finanţelor partidelor politice. Eu cred ca discuţii şi dezbateri sincere cu participarea partidelor politice, societătii civile şi a partenerilor de dezvoltare vor avea un impact pozitiv asupra transparenţei şi gestionării mai democratice a finanţelor partidelor politice în următorii ani.
Dumitriţa Ciuvaga, Valeriu Vasilică, Info-Prim Neo